9, Duminică - ev, 1

Evanghelizare, dimineața
Predică, Ioan 4:1-26, mesaj transmis prin Mircea Necea Descarcă MP3

...
Ioan 4:1 Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face și botează mai mulți ucenici decât Ioan. 4:2 Însă Isus nu boteza El însuși, ci ucenicii Lui. 4:3 Atunci a părăsit Iudeea și S-a întors în Galileea. 4:4 Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, 4:5 a ajuns lângă o cetate din ținutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. 4:6 Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, ședea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea. 4:7 A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus. 4:8 Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării. 4:9 Femeia samariteană I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană?” – Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii. – 4:10 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și Cine este Cel ce-ți zice: „Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie.” 4:11 „Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoți apă, și fântâna este adâncă; de unde ai putea să ai, dar, această apă vie? 4:12 Ești Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta și a băut din ea el însuși și feciorii lui și vitele lui?” 4:13 Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete. 4:14 Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va țâșni în viața veșnică.” 4:15 „Doamne”, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot.” 4:16 „Du-te”, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău și vino aici”. 4:17 Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat. 4:18 Pentru că cinci bărbați ai avut; și acela pe care-l ai acum nu-ți este bărbat. Aici ai spus adevărul.” 4:19 „Doamne”, I-a zis femeia, „văd că ești proroc. 4:20 Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta; și voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.” 4:21 „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când nu vă veți închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. 4:22 Voi vă închinați la ce nu cunoașteți; noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci Mântuirea vine de la iudei. 4:23 Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl. 4:24 Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh și în adevăr.” 4:25 „Știu”, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia ; când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.” 4:26 Isus i-a zis: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.”
...