12, Duminică - zidire, 2

 Zidire, seara Predică, Luca 24: 13-35, mesaj transmis prin Liviu Grosu Descarcă MP3

Luca

(24:13) În aceeași zi, iată, doi ucenici se duceau într-un sat numit Emaus, care era la o depărtare de șaizeci de stadii de Ierusalim,

(24:14) și vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.

(24:15) Pe când vorbeau ei și se întrebau, Isus S-a apropiat și mergea pe drum împreună cu ei.

(24:16) Dar ochii lor erau împiedicați să-L cunoască.

(24:17) El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum?” Și ei s-au oprit, uitându-se triști.

(24:18) Drept răspuns, unul dintre ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu ești singurul străin aici, în Ierusalim, de nu știi ce s-a întâmplat în el zilele acestea?”

(24:19) „Ce?”, le-a zis El. Și ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte și în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea întregului norod.

(24:20) Cum preoții cei mai de seamă și mai-marii noștri L-au dat să fie osândit la moarte și L-au răstignit.

(24:21) Noi trăgeam nădejde că El este Acela care îl va izbăvi pe Israel, dar, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.

(24:22) Ba încă niște femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineață la mormânt,

(24:23) nu I-au găsit trupul și au venit și au spus că ar fi văzut și o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu.

(24:24) Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt și au găsit așa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”

(24:25) Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuților și zăbavnici cu inima când este vorba să credeți tot ce au spus prorocii!

(24:26) Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri și să intre în slava Sa?”

(24:27) Și a început de la Moise și de la toți Prorocii și le-a tâlcuit în toate Scripturile ce era cu privire la El.

(24:28) Când s-au apropiat de satul în care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe.

(24:29) Dar ei au stăruit de El și I-au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară, și ziua aproape a trecut!” Și a intrat să rămână cu ei.

(24:30) Pe când ședea la masă cu ei, a luat pâinea și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o.

(24:31) Atunci li s-au deschis ochii și L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.

(24:32) Și au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne deschidea Scripturile?”

(24:33) S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim și i-au găsit pe cei unsprezece și pe cei ce erau cu ei adunați la un loc

(24:34) și zicând: „A înviat Domnul cu adevărat și i S-a arătat lui Simon.”

(24:35) Și au istorisit ce li se întâmplase pe drum și cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.

12, Duminică - zidire, 1

 Zidire, seara Predică, Luca 24: 13-35, mesaj transmis prin Mircea Necea    Descarcă MP3

Luca

(24:13) În aceeași zi, iată, doi ucenici se duceau într-un sat numit Emaus, care era la o depărtare de șaizeci de stadii de Ierusalim,

(24:14) și vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.

(24:15) Pe când vorbeau ei și se întrebau, Isus S-a apropiat și mergea pe drum împreună cu ei.

(24:16) Dar ochii lor erau împiedicați să-L cunoască.

(24:17) El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum?” Și ei s-au oprit, uitându-se triști.

(24:18) Drept răspuns, unul dintre ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu ești singurul străin aici, în Ierusalim, de nu știi ce s-a întâmplat în el zilele acestea?”

(24:19) „Ce?”, le-a zis El. Și ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte și în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea întregului norod.

(24:20) Cum preoții cei mai de seamă și mai-marii noștri L-au dat să fie osândit la moarte și L-au răstignit.

(24:21) Noi trăgeam nădejde că El este Acela care îl va izbăvi pe Israel, dar, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.

(24:22) Ba încă niște femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineață la mormânt,

(24:23) nu I-au găsit trupul și au venit și au spus că ar fi văzut și o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu.

(24:24) Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt și au găsit așa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”

(24:25) Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuților și zăbavnici cu inima când este vorba să credeți tot ce au spus prorocii!

(24:26) Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri și să intre în slava Sa?”

(24:27) Și a început de la Moise și de la toți Prorocii și le-a tâlcuit în toate Scripturile ce era cu privire la El.

(24:28) Când s-au apropiat de satul în care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe.

(24:29) Dar ei au stăruit de El și I-au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară, și ziua aproape a trecut!” Și a intrat să rămână cu ei.

(24:30) Pe când ședea la masă cu ei, a luat pâinea și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o.

(24:31) Atunci li s-au deschis ochii și L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.

(24:32) Și au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne deschidea Scripturile?”

(24:33) S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim și i-au găsit pe cei unsprezece și pe cei ce erau cu ei adunați la un loc

(24:34) și zicând: „A înviat Domnul cu adevărat și i S-a arătat lui Simon.”

(24:35) Și au istorisit ce li se întâmplase pe drum și cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.

12, Duminică - ev

 Evanghelizare, dimineața Predică, Ioan 20: 1-18, mesaj transmis prin Robert Stoian Descarcă MP3

Ioan

(20:1) În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineață la mormânt, pe când era încă întuneric, și a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt.

(20:2) A alergat la Simon Petru și la celălalt ucenic, pe care-l iubea Isus, și le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știu unde L-au pus.”

(20:3) Petru și celălalt ucenic au ieșit și au plecat spre mormânt.

(20:4) Au început să alerge amândoi împreună. Dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru și a ajuns cel dintâi la mormânt.

(20:5) S-a plecat și s-a uitat înăuntru, a văzut fâșiile de pânză jos, dar n-a intrat.

(20:6) Simon Petru, care venea după el, a ajuns și el, a intrat în mormânt și a văzut fâșiile de pânză jos.

(20:7) Iar ștergarul care fusese pus pe capul lui Isus nu era cu fâșiile de pânză, ci făcut sul și pus într-un alt loc, singur.

(20:8) Atunci celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat și el; și a văzut și a crezut.

(20:9) Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură, Isus trebuia să învie din morți.

(20:10) Apoi ucenicii s-au întors acasă.

(20:11) Dar Maria ședea afară lângă mormânt și plângea. Pe când plângea, s-a plecat să se uite în mormânt.

(20:12) Și a văzut doi îngeri în alb șezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus: unul la cap și altul la picioare.

(20:13) „Femeie”, i-au zis ei, „pentru ce plângi?” Ea le-a răspuns: „Pentru că L-au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus.”

(20:14) După ce a zis aceste vorbe, s-a întors și L-a văzut pe Isus stând acolo în picioare, dar nu știa că este Isus.

(20:15) „Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauți?” Ea a crezut că este grădinarul și I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, și mă voi duce să-L iau!”

(20:16) Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors și I-a zis în evreiește: „Rabuni!”, adică „Învățătorule!”

(20:17) „Nu Mă ține”, i-a zis Isus, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu! Ci du-te la frații Mei și spune-le că Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru!”

(20:18) Maria Magdalena s-a dus și le-a vestit ucenicilor că L-a văzut pe Domnul și că i-a spus aceste lucruri.

12, Duminică - zidire

 Zidire, dimineața Predică, Luca 24: 1-12, mesaj transmis prin Liviu Grosu Descarcă MP3

Luca

(24:1) În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea și altele împreună cu ele au venit la mormânt dis-de-dimineață și au adus miresmele pe care le pregătiseră.

(24:2) Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt,

(24:3) au intrat înăuntru, și n-au găsit trupul Domnului Isus.

(24:4) Fiindcă nu știau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbați îmbrăcați în haine strălucitoare.

(24:5) Îngrozite, femeile și-au plecat fețele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce-L căutați între cei morți pe Cel ce este viu?

(24:6) Nu este aici, ci a înviat. Aduceți-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea,

(24:7) când zicea că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoșilor, să fie răstignit și a treia zi să învie!”

(24:8) Și ele și-au adus aminte de cuvintele lui Isus.

(24:9) La întoarcerea lor de la mormânt, le-au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece și tuturor celorlalți.

(24:10) Cele ce le-au spus aceste lucruri apostolilor erau Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, și celelalte care erau împreună cu ele.

(24:11) Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme și nu le credeau.

(24:12) Dar Petru s-a sculat și a dat fuga la mormânt. S-a plecat și s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâșiile de pânză, care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate.