Zidire, dimineața
Predică, Apocalipsa 2:1-7, Posibilitatea unui nou început, mesaj transmis prin Petre Miu Descarcă MP3
...
Apocalipsa 2:1 Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce ține cele șapte stele în mâna dreaptă și Cel ce umblă prin mijlocul celor șapte sfeșnice de aur: 2:2 „Știu faptele tale, osteneala ta și răbdarea ta, și că nu poți suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli, și nu sunt, și i-ai găsit mincinoși. 2:3 Știu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui Meu și că n-ai obosit. 2:4 Dar ce am împotriva ta este că ți-ai părăsit dragostea dintâi. 2:5 Adu-ți, dar, aminte de unde ai căzut; pocăiește-te și întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine și-ți voi lua sfeșnicul din locul lui, dacă nu te pocăiești. 2:6 Ai însă lucrul acesta bun: că urăști faptele nicolaiților, pe care și Eu le urăsc. 2:7 Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieții, care este în raiul lui Dumnezeu.”
Ce așteaptă Domnul pentru noi în anul acesta?
Trebuie să știm unde vrem să ajungem! Ce ar vrea Domnul să facem noi?
O cercetare personală, responsabilă a vieții noastre.
Domnul Isus apreciază faptele! „Știu faptele tale..." (Apocalipsa 2:2)
Dacă nu-s fapte nu-i nici credință.
Faceți fapte bune cu banii, darurile și abilitățile dumneavoastră!
Tit 2:14 El S-a dat pe Sine însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Și curețe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.
Cine știe să facă un bine și nu-l face, face un păcat.
Efeseni 2:8 Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. 2:9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.
Să te ostenești este un lucru greu.
Din ce în ce mai mult observăm că cei credincioși nu mai sunt dispuși să facă o osteneală.
Și astăzi sunt foarte multe lucruri de făcut.
Mântuirea o primim prin credință. Dar răsplata o primim pentru osteneală. Și să nu căutăm să primim răsplata aici pe pământ!
Domnul apreciază răbdarea. "și răbdarea ta" (Apocalipsa 2:2)
Care este una din roadele Duhului Sfânt? Galateni 5:22 "Roada Duhului, dimpotrivă, este: ... îndelunga răbdare, ..."
Iar atunci când ne enervam, să alergăm la Domnul Isus!
Biserica nu-i acceptă pe cei răi.
În câteva zile se împlinesc 19 ani de la prima adunare de Cină din Colorian.
Diavolul vrea să distrugă adunarea și să distrugă toate adunările! Diavolul nu aduce răul cu butoiul, ci aduce răul cu pipeta, și la sfârșit de lună tot un butoi a turnat.
Puțină lipsă de dragoste astăzi, puțină vorbire de rău, doar câte puțin.
Biserica din Efes își testează lucrătorii, „...că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli, și nu sunt, și i-ai găsit mincinoși." (Apocalipsa 2:2)
Așa face cel credincios, își verifică viața. Cercetarea responsabilă este cercetarea personală.
Domnul are cel puțin un lucru pe care îl reproșează și anume că și-a părăsit dragostea dintâi.
Când pierzi ceva nu ești conștient, nu vrei să pierzi.
Dar Domnul Isus zice "ți-ai părăsit dragostea dintâi", a fost un act conștient.
Care este dragostea dintâi? Dar dragostea dintâi este întotdeauna pe două direcții:
Matei 22:37 Isus i-a răspuns: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.” 22:38 Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. 22:39 Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”
Motorul vieții adevărate este dragostea. Nu e dragoste, nu e nimic.
Domnul Isus este mult mai interesat de ce facem cu El decât de ce facem pentru El.
Cum este dragostea aceasta pe care o vrea Domnul?
Dragostea adevărată este iertătoare. Reflexul natural al dragostei din Dumnezeu este iertarea. Nu ripostezi ci ierti și ierți.
Dragostea adevărată se dăruiește.
Domnul Isus m-a iubit și s-a dat pe Sine Însuși pentru mine.
Ce dăm noi celor din jur pe care spunem că-i iubim?
Romani 8:35 Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? ...
Am fost noi niște credincioși care am avut o dragoste adevărată sau ne-am pus săgeata în arc când am avut ocazia?
...
