12, Duminică - zidire, 2

 Zidire, seara Predică, Luca 24: 13-35, mesaj transmis prin Liviu Grosu Descarcă MP3

Luca

(24:13) În aceeași zi, iată, doi ucenici se duceau într-un sat numit Emaus, care era la o depărtare de șaizeci de stadii de Ierusalim,

(24:14) și vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.

(24:15) Pe când vorbeau ei și se întrebau, Isus S-a apropiat și mergea pe drum împreună cu ei.

(24:16) Dar ochii lor erau împiedicați să-L cunoască.

(24:17) El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum?” Și ei s-au oprit, uitându-se triști.

(24:18) Drept răspuns, unul dintre ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu ești singurul străin aici, în Ierusalim, de nu știi ce s-a întâmplat în el zilele acestea?”

(24:19) „Ce?”, le-a zis El. Și ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte și în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea întregului norod.

(24:20) Cum preoții cei mai de seamă și mai-marii noștri L-au dat să fie osândit la moarte și L-au răstignit.

(24:21) Noi trăgeam nădejde că El este Acela care îl va izbăvi pe Israel, dar, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.

(24:22) Ba încă niște femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineață la mormânt,

(24:23) nu I-au găsit trupul și au venit și au spus că ar fi văzut și o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu.

(24:24) Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt și au găsit așa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”

(24:25) Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuților și zăbavnici cu inima când este vorba să credeți tot ce au spus prorocii!

(24:26) Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri și să intre în slava Sa?”

(24:27) Și a început de la Moise și de la toți Prorocii și le-a tâlcuit în toate Scripturile ce era cu privire la El.

(24:28) Când s-au apropiat de satul în care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe.

(24:29) Dar ei au stăruit de El și I-au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară, și ziua aproape a trecut!” Și a intrat să rămână cu ei.

(24:30) Pe când ședea la masă cu ei, a luat pâinea și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o.

(24:31) Atunci li s-au deschis ochii și L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.

(24:32) Și au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne deschidea Scripturile?”

(24:33) S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim și i-au găsit pe cei unsprezece și pe cei ce erau cu ei adunați la un loc

(24:34) și zicând: „A înviat Domnul cu adevărat și i S-a arătat lui Simon.”

(24:35) Și au istorisit ce li se întâmplase pe drum și cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.

12, Duminică - zidire, 1

 Zidire, seara Predică, Luca 24: 13-35, mesaj transmis prin Mircea Necea    Descarcă MP3

Luca

(24:13) În aceeași zi, iată, doi ucenici se duceau într-un sat numit Emaus, care era la o depărtare de șaizeci de stadii de Ierusalim,

(24:14) și vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.

(24:15) Pe când vorbeau ei și se întrebau, Isus S-a apropiat și mergea pe drum împreună cu ei.

(24:16) Dar ochii lor erau împiedicați să-L cunoască.

(24:17) El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum?” Și ei s-au oprit, uitându-se triști.

(24:18) Drept răspuns, unul dintre ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu ești singurul străin aici, în Ierusalim, de nu știi ce s-a întâmplat în el zilele acestea?”

(24:19) „Ce?”, le-a zis El. Și ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte și în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea întregului norod.

(24:20) Cum preoții cei mai de seamă și mai-marii noștri L-au dat să fie osândit la moarte și L-au răstignit.

(24:21) Noi trăgeam nădejde că El este Acela care îl va izbăvi pe Israel, dar, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.

(24:22) Ba încă niște femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineață la mormânt,

(24:23) nu I-au găsit trupul și au venit și au spus că ar fi văzut și o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu.

(24:24) Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt și au găsit așa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”

(24:25) Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuților și zăbavnici cu inima când este vorba să credeți tot ce au spus prorocii!

(24:26) Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri și să intre în slava Sa?”

(24:27) Și a început de la Moise și de la toți Prorocii și le-a tâlcuit în toate Scripturile ce era cu privire la El.

(24:28) Când s-au apropiat de satul în care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe.

(24:29) Dar ei au stăruit de El și I-au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară, și ziua aproape a trecut!” Și a intrat să rămână cu ei.

(24:30) Pe când ședea la masă cu ei, a luat pâinea și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o.

(24:31) Atunci li s-au deschis ochii și L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.

(24:32) Și au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne deschidea Scripturile?”

(24:33) S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim și i-au găsit pe cei unsprezece și pe cei ce erau cu ei adunați la un loc

(24:34) și zicând: „A înviat Domnul cu adevărat și i S-a arătat lui Simon.”

(24:35) Și au istorisit ce li se întâmplase pe drum și cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.

12, Duminică - ev

 Evanghelizare, dimineața Predică, Ioan 20: 1-18, mesaj transmis prin Robert Stoian Descarcă MP3

Ioan

(20:1) În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineață la mormânt, pe când era încă întuneric, și a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt.

(20:2) A alergat la Simon Petru și la celălalt ucenic, pe care-l iubea Isus, și le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știu unde L-au pus.”

(20:3) Petru și celălalt ucenic au ieșit și au plecat spre mormânt.

(20:4) Au început să alerge amândoi împreună. Dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru și a ajuns cel dintâi la mormânt.

(20:5) S-a plecat și s-a uitat înăuntru, a văzut fâșiile de pânză jos, dar n-a intrat.

(20:6) Simon Petru, care venea după el, a ajuns și el, a intrat în mormânt și a văzut fâșiile de pânză jos.

(20:7) Iar ștergarul care fusese pus pe capul lui Isus nu era cu fâșiile de pânză, ci făcut sul și pus într-un alt loc, singur.

(20:8) Atunci celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat și el; și a văzut și a crezut.

(20:9) Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură, Isus trebuia să învie din morți.

(20:10) Apoi ucenicii s-au întors acasă.

(20:11) Dar Maria ședea afară lângă mormânt și plângea. Pe când plângea, s-a plecat să se uite în mormânt.

(20:12) Și a văzut doi îngeri în alb șezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus: unul la cap și altul la picioare.

(20:13) „Femeie”, i-au zis ei, „pentru ce plângi?” Ea le-a răspuns: „Pentru că L-au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus.”

(20:14) După ce a zis aceste vorbe, s-a întors și L-a văzut pe Isus stând acolo în picioare, dar nu știa că este Isus.

(20:15) „Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauți?” Ea a crezut că este grădinarul și I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, și mă voi duce să-L iau!”

(20:16) Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors și I-a zis în evreiește: „Rabuni!”, adică „Învățătorule!”

(20:17) „Nu Mă ține”, i-a zis Isus, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu! Ci du-te la frații Mei și spune-le că Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru!”

(20:18) Maria Magdalena s-a dus și le-a vestit ucenicilor că L-a văzut pe Domnul și că i-a spus aceste lucruri.

12, Duminică - zidire

 Zidire, dimineața Predică, Luca 24: 1-12, mesaj transmis prin Liviu Grosu Descarcă MP3

Luca

(24:1) În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea și altele împreună cu ele au venit la mormânt dis-de-dimineață și au adus miresmele pe care le pregătiseră.

(24:2) Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt,

(24:3) au intrat înăuntru, și n-au găsit trupul Domnului Isus.

(24:4) Fiindcă nu știau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbați îmbrăcați în haine strălucitoare.

(24:5) Îngrozite, femeile și-au plecat fețele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce-L căutați între cei morți pe Cel ce este viu?

(24:6) Nu este aici, ci a înviat. Aduceți-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea,

(24:7) când zicea că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoșilor, să fie răstignit și a treia zi să învie!”

(24:8) Și ele și-au adus aminte de cuvintele lui Isus.

(24:9) La întoarcerea lor de la mormânt, le-au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece și tuturor celorlalți.

(24:10) Cele ce le-au spus aceste lucruri apostolilor erau Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, și celelalte care erau împreună cu ele.

(24:11) Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme și nu le credeau.

(24:12) Dar Petru s-a sculat și a dat fuga la mormânt. S-a plecat și s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâșiile de pânză, care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate.

9, Joi

 Evanghelizare, seara Predică, Învierea Domnului Isus, mesaj transmis prin Fănel Videanu Descarcă MP3

7, Marți

 Zidire, seara Predică, 1 Ioan 3: 1-3, mesaj transmis prin Petrică Sandu Descarcă MP3

1 Ioan

(3:1) Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Și suntem. Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.

(3:2) Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar știm că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea așa cum este.

(3:3) Oricine are nădejdea aceasta în El se curățește, după cum El este curat.

5, Duminică - zidire, 2

 Zidire, seara Predică, 2 Timotei 1: 1-18, mesaj transmis prin Mihai Socoteanu    Descarcă MP3

2 Timotei

(1:1) Pavel, apostol al lui Hristos Isus prin voia lui Dumnezeu, după făgăduința vieții care este în Hristos Isus,

(1:2) către Timotei, copilul meu preaiubit: har, îndurare și pace de la Dumnezeu Tatăl și de la Hristos Isus, Domnul nostru!

(1:3) Îi mulțumesc lui Dumnezeu, căruia Îi slujesc cu un cuget curat, din moși-strămoși, că neîntrerupt te pomenesc în rugăciunile mele, zi și noapte.

(1:4) Căci mi-aduc aminte de lacrimile tale și doresc să te văd, ca să mă umplu de bucurie.

(1:5) Îmi aduc aminte de credința ta neprefăcută, care s-a sălășluit întâi în bunica ta Lois și în mama ta, Eunice, și sunt încredințat că și în tine.

(1:6) De aceea îți aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele.

(1:7) Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință.

(1:8) Să nu-ți fie rușine dar de mărturisirea Domnului nostru, nici de mine, întemnițatul Lui, ci suferă împreună cu Evanghelia, prin puterea lui Dumnezeu!

(1:9) El ne-a mântuit și ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui și după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus înainte de veșnicii,

(1:10) dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mântuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea și a adus la lumină viața și neputrezirea, prin Evanghelie.

(1:11) Propovăduitorul și apostolul ei am fost pus eu și învățător al neamurilor.

(1:12) Și din pricina aceasta sufăr aceste lucruri, dar nu mi-e rușine, căci știu în cine am crezut. Și sunt încredințat că El are putere să păzească ce I-am încredințat până în ziua aceea.

(1:13) Dreptarul învățăturilor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine ține-l cu credința și dragostea care este în Hristos Isus!

(1:14) Lucrul acela bun care ți s-a încredințat păzește-l prin Duhul Sfânt, care locuiește în noi!

(1:15) Știi că cei ce sunt în Asia toți m-au părăsit; între alții, și Figel și Ermogen.

(1:16) Domnul să-Și verse îndurarea peste casa lui Onisifor, căci de multe ori m-a mângâiat și nu i-a fost rușine de lanțul meu.

(1:17) Nu numai atât, dar, când a fost în Roma, m-a căutat cu multă grijă și m-a găsit.

(1:18) Dea Domnul să capete îndurare de la Domnul în „ziua aceea”! Tu știi foarte bine cât ajutor mi-a dat el în Efes.

5, Duminică - zidire, 1

 Zidire, seara Predică, 2 Timotei 1: 1-18, mesaj transmis prin Mihai Deaconu Descarcă MP3

2 Timotei

(1:1) Pavel, apostol al lui Hristos Isus prin voia lui Dumnezeu, după făgăduința vieții care este în Hristos Isus,

(1:2) către Timotei, copilul meu preaiubit: har, îndurare și pace de la Dumnezeu Tatăl și de la Hristos Isus, Domnul nostru!

(1:3) Îi mulțumesc lui Dumnezeu, căruia Îi slujesc cu un cuget curat, din moși-strămoși, că neîntrerupt te pomenesc în rugăciunile mele, zi și noapte.

(1:4) Căci mi-aduc aminte de lacrimile tale și doresc să te văd, ca să mă umplu de bucurie.

(1:5) Îmi aduc aminte de credința ta neprefăcută, care s-a sălășluit întâi în bunica ta Lois și în mama ta, Eunice, și sunt încredințat că și în tine.

(1:6) De aceea îți aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele.

(1:7) Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință.

(1:8) Să nu-ți fie rușine dar de mărturisirea Domnului nostru, nici de mine, întemnițatul Lui, ci suferă împreună cu Evanghelia, prin puterea lui Dumnezeu!

(1:9) El ne-a mântuit și ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui și după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus înainte de veșnicii,

(1:10) dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mântuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea și a adus la lumină viața și neputrezirea, prin Evanghelie.

(1:11) Propovăduitorul și apostolul ei am fost pus eu și învățător al neamurilor.

(1:12) Și din pricina aceasta sufăr aceste lucruri, dar nu mi-e rușine, căci știu în cine am crezut. Și sunt încredințat că El are putere să păzească ce I-am încredințat până în ziua aceea.

(1:13) Dreptarul învățăturilor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine ține-l cu credința și dragostea care este în Hristos Isus!

(1:14) Lucrul acela bun care ți s-a încredințat păzește-l prin Duhul Sfânt, care locuiește în noi!

(1:15) Știi că cei ce sunt în Asia toți m-au părăsit; între alții, și Figel și Ermogen.

(1:16) Domnul să-Și verse îndurarea peste casa lui Onisifor, căci de multe ori m-a mângâiat și nu i-a fost rușine de lanțul meu.

(1:17) Nu numai atât, dar, când a fost în Roma, m-a căutat cu multă grijă și m-a găsit.

(1:18) Dea Domnul să capete îndurare de la Domnul în „ziua aceea”! Tu știi foarte bine cât ajutor mi-a dat el în Efes.

5, Duminică - ev

 Evanghelizare, dimineața Predică, Luca 19: 37-44, mesaj transmis prin Mircea Necea Descarcă MP3

Luca
(19:37) Și când S-a apropiat de Ierusalim, spre coborâșul Muntelui Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să-L laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.
(19:38) Ei ziceau: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer și slavă în locurile preaînalte!”
(19:39) Unii farisei din norod I-au zis lui Isus: „Învățătorule, ceartă-Ți ucenicii!”
(19:40) Și El le-a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.”
(19:41) Când S-a apropiat de cetate și a văzut-o, Isus a plâns pentru ea
(19:42) și a zis: „Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ți dea pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi.
(19:43) Vor veni peste tine zile când vrăjmașii tăi te vor înconjura cu șanțuri, te vor împresura și te vor strânge din toate părțile:
(19:44) te vor face una cu pământul, pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău, și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.”

5, Duminică - zidire

 Zidire, dimineața Predică, Luca 19: 29-44, mesaj transmis prin Mihai Socoteanu Descarcă MP3

Luca

(19:29) Când S-a apropiat de Betfaghe și de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimis doi din ucenicii Săi

(19:30) și le-a zis: „Duceți-vă în satul dinaintea voastră! Când veți intra în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegați-l și aduceți-Mi-l!

(19:31) Dacă vă va întreba cineva: «Pentru ce-l dezlegați?», să-i spuneți așa: «Pentru că Domnul are trebuință de el.»”

(19:32) Cei ce fuseseră trimiși s-au dus și au găsit așa cum le spusese Isus.

(19:33) Pe când dezlegau măgărușul, stăpânii lui le-au zis: „Pentru ce dezlegați măgărușul?”

(19:34) Ei le-au răspuns: „Domnul are trebuință de el.”

(19:35) Și au adus măgărușul la Isus. Apoi și-au aruncat hainele pe el și L-au așezat pe Isus călare deasupra.

(19:36) Pe când mergea Isus, oamenii își așterneau hainele pe drum.

(19:37) Și când S-a apropiat de Ierusalim, spre coborâșul Muntelui Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să-L laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.

(19:38) Ei ziceau: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer și slavă în locurile preaînalte!”

(19:39) Unii farisei din norod I-au zis lui Isus: „Învățătorule, ceartă-Ți ucenicii!”

(19:40) Și El le-a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.”

(19:41) Când S-a apropiat de cetate și a văzut-o, Isus a plâns pentru ea

(19:42) și a zis: „Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ți dea pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi.

(19:43) Vor veni peste tine zile când vrăjmașii tăi te vor înconjura cu șanțuri, te vor împresura și te vor strânge din toate părțile:

(19:44) te vor face una cu pământul, pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău, și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.”

2, Joi

 Evanghelizare, seara Predică, Luca 5: 1-8, Isaia 50: 4-5, Luca 11: 27-28, mesaj transmis prin Lucian Sima    Descarcă MP3

Luca

(5:1) Pe când Se afla lângă lacul Ghenezaret și Îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu,

(5:2) Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieșiseră din ele să-și spele mrejele.

(5:3) S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon, și l-a rugat s-o îndepărteze puțin de la țărm. Apoi a șezut jos și învăța noroadele din corabie.

(5:4) Când a încetat să vorbească, i-a zis lui Simon: „Îndepărteaz-o la adânc și aruncați-vă mrejele pentru pescuire!”

(5:5) Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și n-am prins nimic, dar la cuvântul Tău voi arunca mrejele.”

(5:6) După ce le-au aruncat, au prins o așa de mare mulțime de pești că începeau să li se rupă mrejele.

(5:7) Le-au făcut semn tovarășilor lor, care erau în cealaltă corabie, să vină să îi ajute. Aceia au venit și au umplut amândouă corăbiile, așa că au început să se afunde corăbiile.

(5:8) Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus și I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos!”

Isaia

(50:4) „Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să știu să-l înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare. El Îmi trezește în fiecare dimineață, El Îmi trezește urechea, să ascult cum ascultă niște ucenici.

(50:5) Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea și nu M-am împotrivit, nici nu M-am tras înapoi.

Luca

(11:27) Pe când spunea Isus aceste vorbe, o femeie din norod și-a ridicat glasul și I-a zis: „Ferice de pântecele care Te-a purtat și de țâțele pe care le-ai supt!”

(11:28) Și El i-a răspuns: „Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-L păzesc!”