Zidire, seara
Predică, Faptele Apostolilor 13:1-12, mesaj transmis prin Gigi Andrușcă Descarcă MP3
...
Faptele Apostolilor 13:1 În Biserica din Antiohia erau niște proroci și învățători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirene, Manaen, care fusese crescut împreună cu cârmuitorul Irod, și Saul.
2 Pe când slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneți-Mi deoparte pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.”
3 Atunci, după ce au postit și s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei și i-au lăsat să plece.
4 Barnaba și Saul, trimiși de Duhul Sfânt, s-au coborât la Seleucia și de acolo au plecat cu corabia la Cipru.
5 Ajunși la Salamina, au vestit Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan.
6 După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit pe un vrăjitor, proroc mincinos, un iudeu, cu numele Bar-Isus,
7 care era cu dregătorul Sergius Paulus, un om înțelept. Acesta din urmă a chemat pe Barnaba și pe Saul și și-a arătat dorința să audă Cuvântul lui Dumnezeu.
8 Dar Elima, vrăjitorul – căci așa se tâlcuiește numele lui –, le stătea împotrivă și căuta să abată pe dregător de la credință.
9 Atunci, Saul, care se mai numește și Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat țintă la el
10 și a zis: „Om plin de toată viclenia și de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaș al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului?
11 Acum, iată că mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb și nu vei vedea soarele până la o vreme.” Îndată a căzut peste el ceață și întuneric și căuta bâjbâind niște oameni care să-l ducă de mână.
12 Atunci, dregătorul, când a văzut ce se întâmplase, a crezut și a rămas uimit de învățătura Domnului.
...
duminică, 12 martie 2017
12, Duminică - zidire, 1
Zidire, seara
Predică, Faptele Apostolilor 13:1-12, mesaj transmis prin Emil Matără Descarcă MP3
...
Faptele Apostolilor 13:1 În Biserica din Antiohia erau niște proroci și învățători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirene, Manaen, care fusese crescut împreună cu cârmuitorul Irod, și Saul.
2 Pe când slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneți-Mi deoparte pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.”
3 Atunci, după ce au postit și s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei și i-au lăsat să plece.
4 Barnaba și Saul, trimiși de Duhul Sfânt, s-au coborât la Seleucia și de acolo au plecat cu corabia la Cipru.
5 Ajunși la Salamina, au vestit Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan.
6 După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit pe un vrăjitor, proroc mincinos, un iudeu, cu numele Bar-Isus,
7 care era cu dregătorul Sergius Paulus, un om înțelept. Acesta din urmă a chemat pe Barnaba și pe Saul și și-a arătat dorința să audă Cuvântul lui Dumnezeu.
8 Dar Elima, vrăjitorul – căci așa se tâlcuiește numele lui –, le stătea împotrivă și căuta să abată pe dregător de la credință.
9 Atunci, Saul, care se mai numește și Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat țintă la el
10 și a zis: „Om plin de toată viclenia și de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaș al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului?
11 Acum, iată că mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb și nu vei vedea soarele până la o vreme.” Îndată a căzut peste el ceață și întuneric și căuta bâjbâind niște oameni care să-l ducă de mână.
12 Atunci, dregătorul, când a văzut ce se întâmplase, a crezut și a rămas uimit de învățătura Domnului.
...
Predică, Faptele Apostolilor 13:1-12, mesaj transmis prin Emil Matără Descarcă MP3
...
Faptele Apostolilor 13:1 În Biserica din Antiohia erau niște proroci și învățători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirene, Manaen, care fusese crescut împreună cu cârmuitorul Irod, și Saul.
2 Pe când slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneți-Mi deoparte pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.”
3 Atunci, după ce au postit și s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei și i-au lăsat să plece.
4 Barnaba și Saul, trimiși de Duhul Sfânt, s-au coborât la Seleucia și de acolo au plecat cu corabia la Cipru.
5 Ajunși la Salamina, au vestit Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan.
6 După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit pe un vrăjitor, proroc mincinos, un iudeu, cu numele Bar-Isus,
7 care era cu dregătorul Sergius Paulus, un om înțelept. Acesta din urmă a chemat pe Barnaba și pe Saul și și-a arătat dorința să audă Cuvântul lui Dumnezeu.
8 Dar Elima, vrăjitorul – căci așa se tâlcuiește numele lui –, le stătea împotrivă și căuta să abată pe dregător de la credință.
9 Atunci, Saul, care se mai numește și Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat țintă la el
10 și a zis: „Om plin de toată viclenia și de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaș al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului?
11 Acum, iată că mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb și nu vei vedea soarele până la o vreme.” Îndată a căzut peste el ceață și întuneric și căuta bâjbâind niște oameni care să-l ducă de mână.
12 Atunci, dregătorul, când a văzut ce se întâmplase, a crezut și a rămas uimit de învățătura Domnului.
...
12, Duminică - ev, 2
Evanghelizare, dimineața
Predică, Ioan 14:27;Ioan 16:33;Pacea, mesaj transmis prin Petre Miu Descarcă MP3
...
Pacea este unul dintre lucrurile scumpe, prețuite mult de orice credincios.
Pacea, este unul dintre lucrurile care se găsesc așa de puțin în inimile credincioșilor.
Pacea este căutată de orice om.
Nevoia de a avea pace este copleșitoare.
Mari sume de bani sunt cheltuite anual în căutarea păcii și în restabilirea păcii.
În fiecare an, mii și zeci de mii de oameni care caută pacea personală, merg la psihologi și la psihiatri.
Tribunalele sunt pline de probleme și situații încîlcite și dificile rezultate din destrămarea păcii între oamenii.
Multe războaie zguduie pământul și mult sânge scaldă pământul pentru că nu este pace.
Și noi, credincioșii, avem parte de influiența multor împrejurări ce ne tulbură pacea, avem și noi parte de multă suferință din cauza relațiilor rupte cu oamenii din jur.
În multe familii și adunări se depun mari eforturi pentru restabilirea păcii!
Pacea! Pacea este acea liniște lăuntrică a duhului, este acea odihnă lăuntrică a sufletului, este acel sentiment de adâncă și tăcută și tacită securitate pe care îl simțim în noi.
Pacea este o trăsătura caracteristică a omului credincios pentru că este în primul rînd o trăsătură dumnezeiască.
Tatăl și Dumnezeul nostru, este numit, nu de puține ori în Cuvânt, Dumnezeul păcii și Mântuitorul nostru este numit Domnul păcii
Și este numit Dumnezeul păcii pentru că a luat inițiativa de a face pace cu oamenii răzvrătiți și El este Singurul care poate oferi atît pacea personală cît și pacea între oameni.
Domnul Dumnezeu este Singurul izvor al păcii.
Domnul Dumnezeu este singurul Autor al păcii.
Pacea constituie o parte a caracterului creștin, sau ar trebui să constituie o parte a caracterului nostru din cel puțin trei motive:1 Domnul nostru, Domnul păcii ne oferă pacea Sa.
2 Pentru că Domnul ne-a poruncit să lăsăm pacea să domnească în viețiile și în relațiile noastre,
3 Pentru că pacea este roada Duhului care ne-a fost dat și care locuiește în noi, pacea fiind în esență un rezultat al lucrării Duhului Sfânt în viețiile noastre.
Așa cum se poate observa pe paginile Scripturii, pacea are trei aspecte distincte:
· Pacea cu Dumnezeu,
· Pacea cu noi înșine,
· Pacea cu ceilalți oameni.
Acestea nu sunt trei tipuri sau trei produse diferite; dimpotrivă, ci ele sunt trei expresii diferite ale aceleași păci,– pacea pe care o dă Dumnezeu, pacea roadă a Duhului Sfânt.
Cele trei fețe diferite, pacea cu Dumnezeu, pacea cu noi înșine și pacea cu oamenii se complectează și se întăresc una pe alta, producînd o singură trăsătură de caracter – pacea.
Pacea cu Dumnezeu
Temelia păcii noastre cu Dumnezeu, motivația păcii noastre cu Dumnezeu, siguranța păcii noastre cu Dumnezeu, este îndreptățirea noastră prin credința în Domnul Isus.
Cuvântul spune: Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți, prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Romani 5.1.
Noi nu putem avea pace lăuntrică sau pace cu alți oameni dacă nu avem mai întîi pace cu Dumnezeu.
Pentru că ne-am născut în păcat și pentru că am trăit în păcat, relația noastră cu Dumnezeu era caracterizată prin înstrăinare și dușmănie, așa cum stă scris: Și pe voi, care odinioară erați străini și vrășmași prin gîndurile și prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin
trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfățișați înaintea Lui sfinți, fără prihană și fără vină...Coloseni 1.21.
Eram obiectul mîniei lui Dumnezeu și răzvrătiți împotriva Lui.
Chiar dacă educația, atmosfera familială avînd mai mult sau mai puțin un caracter moral – ne-au dat un fals sentiment de pace, în realitate noi eram cum spune Scriptura: Dar cei răi sunt ) ca marea înfuriată, care nu se poate liniști și ale cărei ape aruncă afară noroi și mâl. Cei răi nu au pace zice Dumnezeul meu Isaia 57.20,21.
Și așa eram noi.
Dar prin credință în Domnul Isus Hristos și în jertfa Lui de la Golgota, toate acestea se schimbă.
În loc să fie împotriva noastră, Dumnezeu este acum de partea noastră. În loc să ne lase la voia întîmplării, a hazardului, Dumnezeu ne promite că va lucra în toate împrejurările pentru binele nostru:...știm bine că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu...Romani 8.28.
...
Predică, Ioan 14:27;Ioan 16:33;Pacea, mesaj transmis prin Petre Miu Descarcă MP3
...
Pacea este unul dintre lucrurile scumpe, prețuite mult de orice credincios.
Pacea, este unul dintre lucrurile care se găsesc așa de puțin în inimile credincioșilor.
Pacea este căutată de orice om.
Nevoia de a avea pace este copleșitoare.
Mari sume de bani sunt cheltuite anual în căutarea păcii și în restabilirea păcii.
În fiecare an, mii și zeci de mii de oameni care caută pacea personală, merg la psihologi și la psihiatri.
Tribunalele sunt pline de probleme și situații încîlcite și dificile rezultate din destrămarea păcii între oamenii.
Multe războaie zguduie pământul și mult sânge scaldă pământul pentru că nu este pace.
Și noi, credincioșii, avem parte de influiența multor împrejurări ce ne tulbură pacea, avem și noi parte de multă suferință din cauza relațiilor rupte cu oamenii din jur.
În multe familii și adunări se depun mari eforturi pentru restabilirea păcii!
Pacea! Pacea este acea liniște lăuntrică a duhului, este acea odihnă lăuntrică a sufletului, este acel sentiment de adâncă și tăcută și tacită securitate pe care îl simțim în noi.
Pacea este o trăsătura caracteristică a omului credincios pentru că este în primul rînd o trăsătură dumnezeiască.
Tatăl și Dumnezeul nostru, este numit, nu de puține ori în Cuvânt, Dumnezeul păcii și Mântuitorul nostru este numit Domnul păcii
Și este numit Dumnezeul păcii pentru că a luat inițiativa de a face pace cu oamenii răzvrătiți și El este Singurul care poate oferi atît pacea personală cît și pacea între oameni.
Domnul Dumnezeu este Singurul izvor al păcii.
Domnul Dumnezeu este singurul Autor al păcii.
Pacea constituie o parte a caracterului creștin, sau ar trebui să constituie o parte a caracterului nostru din cel puțin trei motive:1 Domnul nostru, Domnul păcii ne oferă pacea Sa.
2 Pentru că Domnul ne-a poruncit să lăsăm pacea să domnească în viețiile și în relațiile noastre,
3 Pentru că pacea este roada Duhului care ne-a fost dat și care locuiește în noi, pacea fiind în esență un rezultat al lucrării Duhului Sfânt în viețiile noastre.
Așa cum se poate observa pe paginile Scripturii, pacea are trei aspecte distincte:
· Pacea cu Dumnezeu,
· Pacea cu noi înșine,
· Pacea cu ceilalți oameni.
Acestea nu sunt trei tipuri sau trei produse diferite; dimpotrivă, ci ele sunt trei expresii diferite ale aceleași păci,– pacea pe care o dă Dumnezeu, pacea roadă a Duhului Sfânt.
Cele trei fețe diferite, pacea cu Dumnezeu, pacea cu noi înșine și pacea cu oamenii se complectează și se întăresc una pe alta, producînd o singură trăsătură de caracter – pacea.
Pacea cu Dumnezeu
Temelia păcii noastre cu Dumnezeu, motivația păcii noastre cu Dumnezeu, siguranța păcii noastre cu Dumnezeu, este îndreptățirea noastră prin credința în Domnul Isus.
Cuvântul spune: Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți, prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Romani 5.1.
Noi nu putem avea pace lăuntrică sau pace cu alți oameni dacă nu avem mai întîi pace cu Dumnezeu.
Pentru că ne-am născut în păcat și pentru că am trăit în păcat, relația noastră cu Dumnezeu era caracterizată prin înstrăinare și dușmănie, așa cum stă scris: Și pe voi, care odinioară erați străini și vrășmași prin gîndurile și prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin
trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfățișați înaintea Lui sfinți, fără prihană și fără vină...Coloseni 1.21.
Eram obiectul mîniei lui Dumnezeu și răzvrătiți împotriva Lui.
Chiar dacă educația, atmosfera familială avînd mai mult sau mai puțin un caracter moral – ne-au dat un fals sentiment de pace, în realitate noi eram cum spune Scriptura: Dar cei răi sunt ) ca marea înfuriată, care nu se poate liniști și ale cărei ape aruncă afară noroi și mâl. Cei răi nu au pace zice Dumnezeul meu Isaia 57.20,21.
Și așa eram noi.
Dar prin credință în Domnul Isus Hristos și în jertfa Lui de la Golgota, toate acestea se schimbă.
În loc să fie împotriva noastră, Dumnezeu este acum de partea noastră. În loc să ne lase la voia întîmplării, a hazardului, Dumnezeu ne promite că va lucra în toate împrejurările pentru binele nostru:...știm bine că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu...Romani 8.28.
...
12, Duminică - ev, 1
Evanghelizare, dimineața
Predică, Marcu 2:13-17, mesaj transmis prin Gigi Andrușcă Descarcă MP3
...
Marcu 2:13 Isus a ieșit iarăși la mare. Toată mulțimea venea la El; și El învăța pe toți.
14 Când trecea pe acolo, a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, șezând la vamă. Și i-a zis: „Vino după Mine!” Levi s-a sculat și a mers după El.
15 Pe când ședea Isus la masă în casa lui Levi, mulți vameși și păcătoși au șezut și ei la masă cu El și cu ucenicii Lui; căci erau mulți care mergeau de obicei după El.
16 Cărturarii și fariseii, când L-au văzut mâncând cu vameșii și cu păcătoșii, au zis ucenicilor Lui: „De ce mănâncă El și bea cu vameșii și cu păcătoșii?”
17 Isus, când a auzit acest lucru, le-a zis: „Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăință nu pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.”
...
Predică, Marcu 2:13-17, mesaj transmis prin Gigi Andrușcă Descarcă MP3
...
Marcu 2:13 Isus a ieșit iarăși la mare. Toată mulțimea venea la El; și El învăța pe toți.
14 Când trecea pe acolo, a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, șezând la vamă. Și i-a zis: „Vino după Mine!” Levi s-a sculat și a mers după El.
15 Pe când ședea Isus la masă în casa lui Levi, mulți vameși și păcătoși au șezut și ei la masă cu El și cu ucenicii Lui; căci erau mulți care mergeau de obicei după El.
16 Cărturarii și fariseii, când L-au văzut mâncând cu vameșii și cu păcătoșii, au zis ucenicilor Lui: „De ce mănâncă El și bea cu vameșii și cu păcătoșii?”
17 Isus, când a auzit acest lucru, le-a zis: „Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăință nu pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.”
...
12, Duminică - zidire
Zidire, dimineața
Predică, Efeseni 4:1-3;Unitatea Bisericii, mesaj transmis prin Petre Miu Descarcă MP3
...
Pentru a înțelege mai bine importanța unității, trebue să ne reamintim mai întîi ce este cu adevărat Biserica.
Lumea de astăzi, lumea străzii, societatea în mijlocul căreia trăim, a uitat cu totul rostul adevărat al Bisericii.
Și Bisericile în general dar și creștinii în special, au uitat și ei, din nefericire, care este rostul lor adevărat.
Cea mai mare nevoie a vremii noastre este ca în mijlocul lumii care trăiește în secolul 21, o lume stricată, o lume bîntuită de tot felul de convulsii, o lume condamnată, în mijlocul acestei lumii să existe o Biserică așa cum a fost Biserica la început.
Cea mai mare nevoie a generației noastre este ca Biserica să fie Biserică, pentru că prin influiența spirituală și morală a unei Biserici vii, toate problemele cu care se confruntă astăzi omenirea ar putea fi rezolvate.
Dacă o Biserică dorește, ca într-o lume aflată la începutul mileniului 3, să fie o Biserică asemenea Bisericii din secolul 1, această Biserică trebue să înțeleagă mai întîi ce este o Biserică adevărată.
Cînd ne-a vorbit despre Biserică, despre această creație nouă și unică, Dumnezeu a găsit de cuvință să definească și să ne prezinte calitățile acesteia prin cel puțin 6 imagini diferite, astfel:
Biserica este o turmă iar Domnul Isus este Păstorul cel Bun,
Biserica este o clădire iar Domnul Isus este temelia clădirii, fundația clădirii,
Biserica reprezintă mlădițele iar Domnul Isus este vița,
Biserica este un Trup viu iar Domnul Isus este Capul Trupului,
Biserica este un Templu iar Domnul Isus este Marele Preot;
Biserica este Mireasa iar Domnul Isus este Mirele.
Fiecare dintre aceste tablouri sau expresii redau doar o parte a adevăratei ființe a Bisericii și aceasta pentru că Biserica nu se poate compara cu absolut nimic de pe pămînt; nu vom găsi nici o comparație potrivită, nici un cuvînt în vocabularul nostru care să descrie singur, în întregime și pe deplin, ce a ce este de fapt Biserica Domnului Isus.
Biserica este cea mai aleasă, cea mai sfîntă și cea mai nobilă societate care a existat pe pămîntul acesta.
Biserica este cea mai valoroasă și scumpă lucrare a lui Dumnezeu.
Biserica s-a născut nu printr-un cuvînt al lui Dumnezeu, ci s-a născut prin suferința, chinurile și moartea pe cruce a Preaiubitului Fiu al Tatălui.
Biserica este totalitatea copiilor lui Dumnezeu, născuți din nou prin credința în jertfa Domnului Isus.
Biserica este mulțimea credincioșilor din toate neamurile care au fost pe pămînt de la coborîrea Duhului Sfînt în ziua Cincizecimii și pînă la răpire.
Mulțimea creștinilor ca nisipul de pe malul mării, mulțimea sfinților care nu se pot număra de zece mii de ori zece mii și mii de mii, formează Biserica.
Biserica este alcătuită dintr-un grup de oameni cu totul și cu totul distinct de restul lumii.
Cele mai mari lucrări le-a făcut Domnul Isus pentru Biserică.
Ce a avut mai bun și mai de preț, Domnul Isus a dat Bisericii.
Biserica, are în esență 3 mari și sfinte preocupări, priorități, obiective, ținte, scopuri majore:
1. În primul rînd Biserica Îl înalță pe Mîntuitorul.
Biserica Îi aduce Domnului Isus, mereu și mereu și mai înainte de orice, închinare, mulțumire și laudă.
2.În al doilea rînd, al doilea obiectiv: Biserica îi întărește, îi zidește, îi educă, îi instruiește pe sfinți.
Biserica este implicată și preocupată și angajată în desăvîrșirea credincioșilor care o alcătuiesc.
Cînd se zidesc unul pe altul credincioșii împlinesc porunca lui Dumnezeu de a-i încuraja pe frații în credință.
3. În al treilea rînd, al treilea obiectiv: Biserica îi evanghelizează pe păcătoși.
Misiunea Bisericii în lumea noastră este să caute și să mîntuiască ce este pierdut.
Dacă Biserica este Trupul Domnului Isus-și este-și dacă Domnul Isus trăiește, este viu în acest Trup-și este-dacă Biserica este una cu Domnul Isus, atunci misiunea Domnului Isus devine misiunea Bisericii.
Așa cum bate inima Domnului Isus pentru păcătoși, așa bate și inima Bisericii pentru păcătoși, pentru că Biserica este Trupul Domnului Isus.
Evanghelizarea este deci manifestarea naturală a unei Biserici vii; Evanghelizarea este modul de viață al Bisericii;
Evanghelizarea este revărsarea bogăției Domnului Isus în Biserică și prin Biserică, spre cei nemîntuiți.
Deci Biserica are 3 priorități: Închinare, zidire, înmulțire.
Fraților, să scriem aceste 3 cuvinte pe inima noastră: să la scriem de sute de ori pînă cînd devin parte componentă a gîndirii noastre.
Asta urmărește Biserica: Să-L înalțe pe Domnul Isus; Să-i pregătească pe sfinți pentru slujire și pentru cer; Să-i evanghelizeze pe păcătoși......
...
Predică, Efeseni 4:1-3;Unitatea Bisericii, mesaj transmis prin Petre Miu Descarcă MP3
...
Pentru a înțelege mai bine importanța unității, trebue să ne reamintim mai întîi ce este cu adevărat Biserica.
Lumea de astăzi, lumea străzii, societatea în mijlocul căreia trăim, a uitat cu totul rostul adevărat al Bisericii.
Și Bisericile în general dar și creștinii în special, au uitat și ei, din nefericire, care este rostul lor adevărat.
Cea mai mare nevoie a vremii noastre este ca în mijlocul lumii care trăiește în secolul 21, o lume stricată, o lume bîntuită de tot felul de convulsii, o lume condamnată, în mijlocul acestei lumii să existe o Biserică așa cum a fost Biserica la început.
Cea mai mare nevoie a generației noastre este ca Biserica să fie Biserică, pentru că prin influiența spirituală și morală a unei Biserici vii, toate problemele cu care se confruntă astăzi omenirea ar putea fi rezolvate.
Dacă o Biserică dorește, ca într-o lume aflată la începutul mileniului 3, să fie o Biserică asemenea Bisericii din secolul 1, această Biserică trebue să înțeleagă mai întîi ce este o Biserică adevărată.
Cînd ne-a vorbit despre Biserică, despre această creație nouă și unică, Dumnezeu a găsit de cuvință să definească și să ne prezinte calitățile acesteia prin cel puțin 6 imagini diferite, astfel:
Biserica este o turmă iar Domnul Isus este Păstorul cel Bun,
Biserica este o clădire iar Domnul Isus este temelia clădirii, fundația clădirii,
Biserica reprezintă mlădițele iar Domnul Isus este vița,
Biserica este un Trup viu iar Domnul Isus este Capul Trupului,
Biserica este un Templu iar Domnul Isus este Marele Preot;
Biserica este Mireasa iar Domnul Isus este Mirele.
Fiecare dintre aceste tablouri sau expresii redau doar o parte a adevăratei ființe a Bisericii și aceasta pentru că Biserica nu se poate compara cu absolut nimic de pe pămînt; nu vom găsi nici o comparație potrivită, nici un cuvînt în vocabularul nostru care să descrie singur, în întregime și pe deplin, ce a ce este de fapt Biserica Domnului Isus.
Biserica este cea mai aleasă, cea mai sfîntă și cea mai nobilă societate care a existat pe pămîntul acesta.
Biserica este cea mai valoroasă și scumpă lucrare a lui Dumnezeu.
Biserica s-a născut nu printr-un cuvînt al lui Dumnezeu, ci s-a născut prin suferința, chinurile și moartea pe cruce a Preaiubitului Fiu al Tatălui.
Biserica este totalitatea copiilor lui Dumnezeu, născuți din nou prin credința în jertfa Domnului Isus.
Biserica este mulțimea credincioșilor din toate neamurile care au fost pe pămînt de la coborîrea Duhului Sfînt în ziua Cincizecimii și pînă la răpire.
Mulțimea creștinilor ca nisipul de pe malul mării, mulțimea sfinților care nu se pot număra de zece mii de ori zece mii și mii de mii, formează Biserica.
Biserica este alcătuită dintr-un grup de oameni cu totul și cu totul distinct de restul lumii.
Cele mai mari lucrări le-a făcut Domnul Isus pentru Biserică.
Ce a avut mai bun și mai de preț, Domnul Isus a dat Bisericii.
Biserica, are în esență 3 mari și sfinte preocupări, priorități, obiective, ținte, scopuri majore:
1. În primul rînd Biserica Îl înalță pe Mîntuitorul.
Biserica Îi aduce Domnului Isus, mereu și mereu și mai înainte de orice, închinare, mulțumire și laudă.
2.În al doilea rînd, al doilea obiectiv: Biserica îi întărește, îi zidește, îi educă, îi instruiește pe sfinți.
Biserica este implicată și preocupată și angajată în desăvîrșirea credincioșilor care o alcătuiesc.
Cînd se zidesc unul pe altul credincioșii împlinesc porunca lui Dumnezeu de a-i încuraja pe frații în credință.
3. În al treilea rînd, al treilea obiectiv: Biserica îi evanghelizează pe păcătoși.
Misiunea Bisericii în lumea noastră este să caute și să mîntuiască ce este pierdut.
Dacă Biserica este Trupul Domnului Isus-și este-și dacă Domnul Isus trăiește, este viu în acest Trup-și este-dacă Biserica este una cu Domnul Isus, atunci misiunea Domnului Isus devine misiunea Bisericii.
Așa cum bate inima Domnului Isus pentru păcătoși, așa bate și inima Bisericii pentru păcătoși, pentru că Biserica este Trupul Domnului Isus.
Evanghelizarea este deci manifestarea naturală a unei Biserici vii; Evanghelizarea este modul de viață al Bisericii;
Evanghelizarea este revărsarea bogăției Domnului Isus în Biserică și prin Biserică, spre cei nemîntuiți.
Deci Biserica are 3 priorități: Închinare, zidire, înmulțire.
Fraților, să scriem aceste 3 cuvinte pe inima noastră: să la scriem de sute de ori pînă cînd devin parte componentă a gîndirii noastre.
Asta urmărește Biserica: Să-L înalțe pe Domnul Isus; Să-i pregătească pe sfinți pentru slujire și pentru cer; Să-i evanghelizeze pe păcătoși......
...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)