Filipeni
(1:3) Îi mulțumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi.
(1:4) În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toți cu bucurie,
(1:5) pentru partea pe care o luați la Evanghelie din cea dintâi zi până acum.
(1:6) Sunt încredințat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.
(1:7) Este drept să gândesc astfel despre voi toți, fiindcă vă port în inima mea, întrucât, atât în lanțurile mele, cât și în apărarea și întărirea Evangheliei, voi sunteți toți părtași aceluiași har.
(1:8) Căci martor îmi este Dumnezeu că vă iubesc pe toți cu o dragoste nespusă în Isus Hristos.
(1:9) Și mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoștință și în orice pricepere,
(1:10) ca să deosebiți lucrurile alese, ca să fiți curați și să nu vă poticniți până în ziua venirii lui Hristos,
(1:11) plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava și lauda lui Dumnezeu.
(1:12) Vreau să știți, fraților, că împrejurările în care mă găsesc mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei.
(1:13) Într-adevăr, în toată curtea împărătească și pretutindeni aiurea, toți știu că sunt pus în lanțuri din pricina lui Isus Hristos.
(1:14) Și cei mai mulți din frați, îmbărbătați de lanțurile mele, au și mai multă îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul lui Dumnezeu.
(1:15) Unii, este adevărat, Îl propovăduiesc pe Hristos din pizmă și din duh de ceartă; dar alții, din bunăvoință.
(1:16) Aceștia din urmă lucrează din dragoste, ca unii care știu că eu sunt însărcinat cu apărarea Evangheliei;
(1:17) cei dintâi, din duh de ceartă, Îl vestesc pe Hristos nu cu gând curat, ci ca să mai adauge un necaz la lanțurile mele.
(1:18) Ce ne pasă? Oricum, fie de ochii lumii, fie din toată inima, Hristos este propovăduit. Eu mă bucur de lucrul acesta și mă voi bucura.
(1:19) Căci știu că lucrul acesta se va întoarce spre mântuirea mea prin rugăciunile voastre și prin ajutorul Duhului lui Isus Hristos.
(1:20) Mă aștept și nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de rușine cu nimic, ci că acum, ca totdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viața mea, fie prin moartea mea.
(1:21) Căci pentru mine a trăi este Hristos și a muri este un câștig.
(1:22) Dar dacă trebuie să mai trăiesc în trup, face să trăiesc; și nu știu ce trebuie să aleg.
(1:23) Sunt strâns din două părți: aș dori să mă mut și să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine,
(1:24) dar pentru voi este mai de trebuință să rămân în trup.
(1:25) Și sunt încredințat și știu că voi rămâne și voi trăi cu voi toți pentru înaintarea și bucuria credinței voastre,
(1:26) pentru ca prin întoarcerea mea la voi să aveți în mine o mare pricină de laudă în Isus Hristos.
(1:27) Numai purtați-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie că voi veni să vă văd, fie că voi rămâne departe de voi, să aud despre voi că rămâneți tari în același duh și că luptați cu un suflet pentru credința Evangheliei,
(1:28) fără să vă lăsați înspăimântați de potrivnici; lucrul acesta este pentru ei o dovadă de pierzare și de mântuirea voastră, și aceasta de la Dumnezeu.
(1:29) Căci, cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeți în El, ci să și pătimiți pentru El
(1:30) și să și duceți, cum și faceți, aceeași luptă pe care ați văzut-o la mine și pe care auziți că o duc și acum.
(2:1) Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire și vreo îndurare,
(2:2) faceți-mi bucuria deplină și aveți o simțire, o dragoste, un suflet și un gând!
(2:3) Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci, în smerenie, fiecare să-l privească pe altul mai presus de el însuși!
(2:4) Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora.
(2:5) Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus:
(2:6) El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu,
(2:7) ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.
(2:8) La înfățișare a fost găsit ca un om; S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce.
(2:9) De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume,
(2:10) pentru ca în Numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ,
(2:11) și orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.
(2:12) Astfel dar, preaiubiților, după cum totdeauna ați fost ascultători, duceți până la capăt mântuirea voastră cu frică și cutremur, nu numai când sunt eu de față, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea!
(2:13) Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea.
(2:14) Faceți toate lucrurile fără cârtiri și fără șovăieli,
(2:15) ca să fiți fără prihană și curați, copii ai lui Dumnezeu fără vină în mijlocul unui neam ticălos și stricat, în care străluciți ca niște lumini în lume,
(2:16) ținând sus Cuvântul vieții, așa încât, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.
(3:1) Încolo, frații mei, bucurați-vă în Domnul! Mie nu-mi este greu să vă scriu mereu aceleași lucruri, iar vouă vă este de folos.
(3:2) Păziți-vă de câinii aceia; păziți-vă de lucrătorii aceia răi; păziți-vă de scrijeliții aceia!
(3:3) Căci cei tăiați împrejur suntem noi, care Îi slujim lui Dumnezeu prin Duhul lui Dumnezeu, care ne lăudăm în Hristos Isus și care nu ne punem încrederea în lucrurile pământești.
(3:7) Dar lucrurile care pentru mine erau câștiguri le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Hristos.
(3:8) Ba încă și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să-L câștig pe Hristos
(3:10) și să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui și părtășia suferințelor Lui și să mă fac asemenea cu moartea Lui,
(3:11) ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morți.
(3:12) Nu că am și câștigat premiul sau că am și ajuns desăvârșit, dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât și eu am fost apucat de Hristos Isus.
(3:13) Fraților, eu nu cred că l-am apucat încă, dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea și aruncându-mă spre ce este înainte,
(3:14) alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu în Hristos Isus.
(3:15) Gândul acesta dar să ne însuflețească pe toți care suntem desăvârșiți; și dacă în vreo privință sunteți de altă părere, Dumnezeu vă va lumina și în această privință.
(3:16) Dar în lucrurile în care am ajuns de aceeași părere, să umblăm la fel.
(3:17) Urmați-mă pe mine, fraților, și uitați-vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveți în noi!
(3:18) Căci v-am spus de multe ori și vă mai spun și acum, plângând: sunt mulți care se poartă ca vrăjmași ai crucii lui Hristos.
(3:19) Sfârșitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele, și slava lor este în rușinea lor; și se gândesc la lucrurile de pe pământ.
(3:20) Dar cetățenia noastră este în ceruri, de unde Îl și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos.
(3:21) El va schimba trupul stării noastre smerite și-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Și supune toate lucrurile.
