13, Duminică - zidire, 1

Zidire, seara
Predică, Geneza 37:1-36, mesaj transmis prin Ștefan Preda Descarcă MP3

...
Geneza 37:1 Iacov a locuit în țara Canaan, unde locuise ca străin tatăl său.
2 Iată istoria lui Iacov:Iosif, la vârsta de șaptesprezece ani, păștea oile cu frații lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei și cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Și Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele.
3 Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi, pentru că îl născuse la bătrânețe, și i-a făcut o haină pestriță1.
4 Frații lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei toți și au început să-l urască. Nu puteau să-i spună nicio vorbă prietenească.
5 Iosif a visat un vis și l-a istorisit fraților săi, care l-au urât și mai mult.
6 El le-a zis: „Ia ascultați ce vis am visat!
7 Noi eram la legatul snopilor în mijlocul câmpului și iată că snopul meu s-a ridicat și a stat în picioare, iar snopii voștri l-au înconjurat și s-au aruncat cu fața la pământ înaintea lui.”
8 Frații lui i-au zis: „Doar n-ai să împărățești tu peste noi? Doar n-ai să ne cârmuiești tu pe noi?” Și l-au urât și mai mult din pricina viselor lui și din pricina cuvintelor lui.
9 Iosif a mai visat un alt vis și l-a istorisit fraților săi. El a zis: „Am mai visat un vis! Soarele, luna și unsprezece stele se aruncau cu fața la pământ înaintea mea.”
10 L-a istorisit tatălui său și fraților săi. Tatăl său l-a mustrat și i-a zis: „Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni eu, mama ta și frații tăi să ne aruncăm cu fața la pământ înaintea ta?”
11 Frații săi au început să-l pizmuiască, dar tatăl său a ținut minte lucrurile acestea.
12 Frații lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor.
13 Israel a zis lui Iosif: „Frații tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimit la ei.” „Iată-mă, sunt gata”, a răspuns el.
14 Israel i-a zis: „Du-te, rogu-te, și vezi dacă frații tăi sunt sănătoși și dacă oile sunt bine și adu-mi vești.” L-a trimis astfel din Valea Hebronului și Iosif a ajuns la Sihem.
15 Pe când rătăcea pe câmp, l-a întâlnit un om. Omul acela l-a întrebat: „Ce cauți?”
16 „Caut pe frații mei”, a răspuns Iosif. „Spune-mi, te rog, unde pasc ei oile?”
17 Și omul acela a zis: „Au plecat de aici, căci i-am auzit spunând: ‘Haidem la Dotan.’” Iosif s-a dus după frații săi și i-a găsit la Dotan.
18 Ei l-au zărit de departe și, până să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare.
19 Ei au zis unul către altul: „Iată că vine făuritorul de vise!
20 Veniți acum, să-l omorâm și să-l aruncăm într-una din aceste gropi; vom spune că l-a mâncat o fiară sălbatică și vom vedea ce se va alege de visele lui.”
21 Ruben a auzit lucrul acesta și l-a scos din mâinile lor. El a zis: „Să nu-i luăm viața!”
22 Ruben le-a zis: „Să nu vărsați sânge, ci mai bine aruncați-l în groapa aceasta care este în pustie și nu puneți mâna pe el.” Căci avea de gând să-l scape din mâinile lor și să-l aducă înapoi la tatăl său.
23 Când a ajuns Iosif la frații săi, aceștia l-au dezbrăcat de haina lui, de haina cea pestriță pe care o avea pe el.
24 L-au luat și l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea.
25 Apoi au șezut să mănânce. Ridicându-și ochii, au văzut o ceată de ismaeliți venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămâie, cu leac alinător și smirnă, pe care le duceau în Egipt.
26 Atunci, Iuda a zis fraților săi: „Ce vom câștiga să ucidem pe fratele nostru și să-i ascundem sângele?
27 Veniți mai bine să-l vindem ismaeliților și să nu punem mâna pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră.” Și frații lui l-au ascultat.
28 La trecerea negustorilor madianiți, au tras și au scos pe Iosif afară din groapă și l-au vândut cu douăzeci de sicli de argint ismaeliților, care l-au dus în Egipt.
29 Ruben s-a întors la groapă și iată că Iosif nu mai era în groapă. El și-a rupt hainele,
30 s-a întors la frații săi și a zis: „Băiatul nu mai este! Ce mă voi face eu?”
31 Ei au luat atunci haina lui Iosif și, junghiind un țap, i-au înmuiat haina în sânge.
32 Au trimis tatălui lor haina cea pestriță, punând să-i spună: „Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu.”
33 Iacov a cunoscut-o și a zis: „Este haina fiului meu! O fiară sălbatică l-a mâncat! Da, Iosif a fost făcut bucăți!”
34 Și și-a rupt hainele, și-a pus un sac pe coapse și a jelit multă vreme pe fiul său.
35 Toți fiii și toate fiicele lui au venit ca să-l mângâie, dar el nu voia să primească nicio mângâiere, ci zicea: „Plângând mă voi coborî la fiul meu, în Locuința morților.” Și plângea astfel pe fiul său.
36 Madianiții l-au vândut în Egipt lui Potifar, un dregător al lui Faraon, și anume căpetenia străjerilor.
...

16, Duminică - zidire, 1

Zidire, seara
Predică, Rut 4:1-22, mesaj transmis prin Ștefan Preda Descarcă MP3

...
Rut 4:1 Boaz s-a suit la poarta cetății și s-a oprit acolo. Și iată că cel ce avea drept de răscumpărare, și despre care vorbise Boaz, trecea. Boaz i-a zis: „Hei, cutare, apropie-te, stai aici.” Și el s-a apropiat și s-a oprit.
2 Boaz a luat atunci zece oameni dintre bătrânii cetății și a zis: „Ședeți aici.” Și ei au șezut jos.
3 Apoi a zis celui ce avea drept de răscumpărare: „Naomi, întorcându-se din țara Moabului, a vândut bucata de pământ care era a fratelui nostru Elimelec.
4 Am crezut de datoria mea să te înștiințez despre aceasta și să-ți spun: ‘Cumpăr-o în fața locuitorilor și în fața bătrânilor poporului meu. Dacă vrei s-o răscumperi, răscumpăr-o; dar dacă nu vrei, spune-mi, ca să știu. Căci nu este nimeni înaintea ta care să aibă dreptul de răscumpărare, și după tine eu am dreptul acesta.’” Și el a răspuns: „O voi răscumpăra.”
5 Boaz a zis: „În ziua în care vei cumpăra țarina din mâna Naomei, o vei cumpăra în același timp și de la Rut, Moabita, nevasta celui mort, ca să ridici numele mortului în moștenirea lui.”
6 Și cel ce avea drept de răscumpărare a răspuns: „Nu pot s-o răscumpăr pe socoteala mea, de frică să nu-mi stric moștenirea mea; ia tu dreptul de răscumpărare, căci eu nu pot s-o răscumpăr.”
7 Odinioară în Israel, pentru întărirea unei răscumpărări sau a unui schimb, omul își scotea încălțămintea și o dădea celuilalt: aceasta slujea ca mărturie în Israel.
8 Cel ce avea drept de răscumpărare a zis dar lui Boaz: „Cumpăr-o pe socoteala ta!” Și și-a scos încălțămintea.
9 Atunci, Boaz a zis bătrânilor și întregului popor: „Voi sunteți martori azi că am cumpărat din mâna Naomei tot ce era al lui Elimelec, al lui Chilion și al lui Mahlon
10 și că mi-am cumpărat, de asemenea, de nevastă pe Rut, Moabita, nevasta lui Mahlon, ca să ridic numele mortului în moștenirea lui și pentru ca numele mortului să nu fie șters dintre frații lui și din poarta locului lui. Voi sunteți martori azi despre aceasta!”
11 Tot poporul care era la poartă și bătrânii au zis: „Suntem martori! Domnul să facă pe femeia care intră în casa ta ca Rahela și ca Lea, care amândouă au zidit casa lui Israel! Arată-ți puterea în Efrata și fă-ți un nume în Betleem!
12 Sămânța pe care ți-o va da Domnul prin această tânără femeie să-ți facă o casă asemenea casei lui Pereț, care s-a născut lui Iuda din Tamar!”
13 Boaz a luat pe Rut, care i-a fost nevastă, și el a intrat la ea. Domnul a făcut-o să zămislească și ea a născut un fiu.
14 Femeile au zis Naomei: „Binecuvântat să fie Domnul, care nu te-a lăsat lipsită azi de un bărbat cu drept de răscumpărare și al cărui nume va fi lăudat în Israel!
15 Copilul acesta îți va înviora sufletul și va fi sprijinul bătrâneților tale, căci l-a născut noră-ta, care te iubește și care face pentru tine mai mult decât șapte fii.”
16 Naomi a luat copilul, l-a ținut în brațe și a văzut de el.
17 Vecinele i-au pus nume, zicând: „Un fiu s-a născut Naomei!” Și l-au numit Obed. Acesta a fost tatăl lui Isai, tatăl lui David.
18 Iată sămânța lui Pereț.Pereț a fost tatăl lui Hețron;
19 Hețron a fost tatăl lui Ram; Ram a fost tatăl lui Aminadab;
20 Aminadab a fost tatăl lui Nahșon; Nahșon a fost tatăl lui Salmon;
21 Salmon a fost tatăl lui Boaz; Boaz a fost tatăl lui Obed;
22 Obed a fost tatăl lui Isai și Isai a fost tatăl lui David.
...

4, Duminică - zidire, 2

Zidire, seara
Predică, Rut 2:20, mesaj transmis prin Ștefan Preda Descarcă MP3

...
Rut 2:20 Naomi a zis nurorii sale: „Să fie binecuvântat de Domnul, care este plin de îndurare pentru cei vii, cum a fost și pentru cei ce au murit. Omul acesta este rudă cu noi”, i-a mai spus Naomi, „este din cei ce au drept de răscumpărare asupra noastră.”
...

28, Duminică - zidire, 1

Zidire, seara
Predică, Rut 2:12, mesaj transmis prin Ștefan Preda Descarcă MP3

...
Rut 2:12 Domnul să-ți răsplătească ce ai făcut și plata să-ți fie deplină din partea Domnului Dumnezeului lui Israel, sub ale cărui aripi ai venit să te adăpostești!”
...

26, Duminică - zidire, 2

Zidire, seara
Predică, Iona 4:1-11, mesaj transmis prin Ștefan Preda Descarcă MP3

...
Iona 4:1 Lucrul acesta n-a plăcut deloc lui Iona și s-a mâniat.
2 S-a rugat Domnului și a zis: „Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu când eram încă în țara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să-l înlătur fugind la Tars. Căci știam că ești un Dumnezeu milos și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat în bunătate și că Te căiești de rău!
3 Acum, Doamne, ia-mi viața, căci vreau mai bine să mor decât să trăiesc!”
4 Domnul a răspuns: „Bine faci tu de te mânii?”
5 Și Iona a ieșit din cetate și s-a așezat la răsărit de cetate. Acolo și-a făcut un umbrar și a stat sub el până va vedea ce are să se întâmple cu cetatea.
6 Domnul Dumnezeu a făcut să crească un curcubete, care s-a ridicat peste Iona, ca să facă umbră capului lui și să-l facă să-i treacă mânia. Iona s-a bucurat foarte mult de curcubetele acesta.
7 Dar a doua zi, la răsăritul soarelui, Dumnezeu a adus un vierme, care a înțepat curcubetele, și curcubetele s-a uscat.
8 Când a răsărit soarele, Dumnezeu a făcut să sufle un vânt uscat de la răsărit și soarele a bătut peste capul lui Iona, și Iona a leșinat. Atunci a dorit să moară și a zis: „Mai bine să mor decât să trăiesc!”
9 Dar Dumnezeu a zis lui Iona: „Bine faci tu de te mânii din pricina curcubetelui?” El a răspuns: „Da, bine fac că mă mânii până la moarte!”
10 Atunci și Domnul a zis: „Ție îți este milă de curcubetele acesta, care nu te-a costat nicio trudă și pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci într-o noapte s-a născut și într-o noapte a pierit.
11 Și Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu știu să deosebească dreapta de stânga lor, afară de o mulțime de vite!”
...

8, Duminică - zidire, 2

Zidire, seara
Predică, Iona 1:1-17, mesaj transmis prin Ștefan Preda Descarcă MP3

...
Iona 1:1 Cuvântul Domnului a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai, astfel:
2 „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, și strigă împotriva ei! Căci răutatea ei s-a suit până la Mine!”
3 Și Iona s-a sculat să fugă la Tars, departe de Fața Domnului. S-a coborât la Iafo și a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit prețul călătoriei și s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe de Fața Domnului.
4 Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vânt năprasnic și a stârnit o mare furtună. Corabia amenința să se sfărâme.
5 Corăbierii s-au temut, a strigat fiecare la dumnezeul lui și au aruncat în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai ușoară. Iona s-a coborât în fundul corabiei, s-a culcat și a adormit dus.
6 Cârmaciul s-a apropiat de el și i-a zis: „Ce dormi? Scoală-te și cheamă pe Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu va voi să se gândească la noi, și nu vom pieri!”
7 Și au zis unul către altul: „Veniți să tragem la sorți, ca să știm din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!” Au tras la sorți, și sorțul a căzut pe Iona.
8 Atunci, ei i-au zis: „Spune-ne din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai și de unde vii? Care îți este țara și din ce popor ești?”
9 El le-a răspuns: „Sunt evreu și mă tem de Domnul Dumnezeul cerurilor, care a făcut marea și uscatul!”
10 Oamenii aceia au avut o mare teamă și i-au zis: „Pentru ce ai făcut lucrul acesta?” Căci oamenii aceia știau că fugea de Fața Domnului, pentru că le spusese el.
11 Ei i-au zis: „Ce să-ți facem ca să se potolească marea față de noi?” Căci marea era din ce în ce mai înfuriată.
12 El le-a răspuns: „Luați-mă și aruncați-mă în mare, și marea se va liniști față de voi! Căci știu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!”
13 Oamenii aceștia vâsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau, pentru că marea se întărâta tot mai mult împotriva lor.
14 Atunci au strigat către Domnul și au zis: „Doamne, nu ne pierde din pricina vieții omului acestuia și nu ne împovăra cu sânge nevinovat! Căci Tu, Doamne, faci ce vrei!”
15 Apoi au luat pe Iona și l-au aruncat în mare. Și furia mării s-a potolit.
16 Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică de Domnul și au adus Domnului o jertfă și I-au făcut juruințe.
17 Domnul a trimis un pește mare să înghită pe Iona și Iona a stat în pântecele peștelui trei zile și trei nopți.
...

27, Duminică - zidire, 1

Zidire, seara
Predică, Faptele Apostolilor 27:24,31, mesaj transmis prin Ștefan Preda Descarcă MP3

...
Faptele Apostolilor 27:24 și mi-a zis: ‘Nu te teme, Pavele, tu trebuie să stai înaintea Cezarului și iată că Dumnezeu ți-a dăruit pe toți cei ce merg cu corabia împreună cu tine.’
31 Pavel a zis sutașului și ostașilor: „Dacă oamenii aceștia nu vor rămâne în corabie, nu puteți fi scăpați.”
...

29, Joi - 1

Evanghelizare, seara
Predică, Iuda 1:1-25, mesaj transmis prin Ștefan Preda Descarcă MP3

...
Iuda 1: 1 Iuda, rob al lui Isus Hristos și fratele lui Iacov, către cei chemați, care sunt iubiți în Dumnezeu Tatăl și păstrați pentru Isus Hristos:
2 îndurarea, pacea și dragostea să vă fie înmulțite.
3 Preaiubiților, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obște, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptați pentru credința care a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna.
4 Căci s-au strecurat printre voi unii oameni scriși de mult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioși, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru și tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân și Domn, Isus Hristos.
5 Vreau să vă aduc aminte, măcar că știți, o dată pentru totdeauna toate aceste lucruri că Domnul, după ce a izbăvit pe poporul Său din țara Egiptului, în urmă a nimicit pe cei ce n-au crezut.
6 El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puși în lanțuri veșnice, în întuneric, pe îngerii care nu și-au păstrat vrednicia, ci și-au părăsit locuința.
7 Tot așa, Sodoma și Gomora și cetățile dimprejurul lor, care se dăduseră ca și ele la curvie și au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veșnic.
8 Totuși oamenii aceștia, târâți de visările lor, își pângăresc la fel trupul, nesocotesc stăpânirea și batjocoresc dregătoriile.
9 Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului și se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!”
10 Aceștia, dimpotrivă, batjocoresc ce nu cunosc și se pierd singuri în ceea ce știu din fire, ca dobitoacele fără minte.
11 Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui Cain! S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam din dorința de câștig! Au pierit într-o răscoală ca a lui Core!
12 Sunt niște stânci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără rușine împreună cu voi și se îndoapă de-a binelea; niște nori fără apă, mânați încoace și încolo de vânturi, niște pomi tomnatici fără rod, de două ori morți, dezrădăcinați;
13 niște valuri înfuriate ale mării, care își spumegă rușinile lor, niște stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie.
14 Și pentru ei a prorocit Enoh, al șaptelea patriarh de la Adam, când a zis: „Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi,
15 ca să facă o judecată împotriva tuturor și să încredințeze pe toți cei nelegiuiți de toate faptele nelegiuite, pe care le-au făcut în chip nelegiuit, și de toate cuvintele de ocară pe care le-au rostit împotriva Lui acești păcătoși nelegiuiți.”
16 Ei sunt niște cârtitori, nemulțumiți cu soarta lor, trăiesc după poftele lor, gura le este plină de vorbe trufașe și slăvesc pe oameni pentru câștig.
17 Dar voi, preaiubiților, aduceți-vă aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos:
18 cum vă spuneau că în vremurile din urmă vor fi batjocoritori, care vor trăi după poftele lor nelegiuite.
19 Ei sunt aceia care dau naștere la dezbinări, oameni supuși poftelor firii, care n-au Duhul.
20 Dar voi, preaiubiților, zidiți-vă sufletește pe credința voastră preasfântă, rugați-vă prin Duhul Sfânt,
21 țineți-vă în dragostea lui Dumnezeu și așteptați îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viața veșnică.
22 Mustrați pe cei ce se despart de voi;
23 căutați să mântuiți pe unii, smulgându-i din foc; de alții iarăși fie-vă milă cu frică, urând până și cămașa mânjită de carne.
24 Iar Aceluia care poate să vă păzească de orice cădere și să vă facă să vă înfățișați fără prihană și plini de bucurie înaintea slavei Sale,
25 singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreție, putere și stăpânire, mai înainte de toți vecii, și acum, și în veci. Amin.
...

22, Joi - 1

Evanghelizare, seara
Predică, Luca 1:77-79, mesaj transmis prin Ștefan Preda Descarcă MP3

...
Luca 1:77 și să dai poporului Său cunoștința mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui;
78 datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălțime,
79 ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul și în umbra morții și să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!”
...

18, Duminică - zidire, 1

Zidire, seara
Predică, Faptele Apostolilor 24:1-27, mesaj transmis prin Ștefan Preda Descarcă MP3

...
Faptele Apostolilor 24:1 După cinci zile, a venit marele preot Anania cu unii din bătrâni și cu un vorbitor, numit Tertul. Au adus înaintea dregătorului plângere împotriva lui Pavel.
2 Pavel a fost chemat, și Tertul a început să-l pârască astfel: „Preaalesule Felix, tu ne faci să ne bucurăm de o pace mare și neamul acesta a căpătat îmbunătățiri sănătoase prin îngrijirile tale.
3 Lucrul acesta îl mărturisim cu toată mulțumirea, în toată vremea și în tot locul.
4 Dar, ca să nu te țin prea mult, te rog să asculți, în bunătatea ta, câteva cuvinte.
5 Am găsit pe omul acesta, care este o ciumă: pune la cale răzvrătiri printre toți iudeii de pe tot pământul, este mai-marele partidei nazarinenilor
6 și a încercat să spurce chiar și Templul. Și am pus mâna pe el. Am vrut să-l judecăm după Legea noastră,
7 dar a venit căpitanul Lisias, l-a smuls din mâinile noastre, cu mare silă,
8 și a poruncit pârâșilor lui să vină înaintea ta. Dacă-l vei cerceta, tu însuți vei putea afla de la el toate lucrurile de care îl pârâm noi.”
9 Iudeii s-au unit la învinuirea aceasta și au spus că așa stau lucrurile.
10 După ce i-a făcut dregătorul semn să vorbească, Pavel a răspuns: „Fiindcă știu că de mulți ani ești judecătorul neamului acestuia, voi răspunde cu încredere pentru apărarea mea.
11 Nu sunt mai mult de douăsprezece zile – te poți încredința de lucrul acesta – de când m-am suit să mă închin la Ierusalim.
12 Nu m-au găsit nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate stând de vorbă cu cineva sau făcând răscoală de norod.
13 Așa că n-ar putea dovedi lucrurile de care mă pârăsc acum.
14 Îți mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinților mei după Calea pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege și în Proroci
15 și am în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au și ei înșiși, că va fi o înviere a celor drepți și a celor nedrepți.
16 De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.
17 După o lipsă de mai mulți ani, am venit să aduc milostenii neamului meu și să aduc daruri la Templu.
18 Tocmai atunci niște iudei din Asia m-au găsit curățit în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă.
19 Ei înșiși ar trebui să se înfățișeze înaintea ta și să mă pârască, dacă au ceva împotriva mea.
20 Sau să spună aceștia singuri de ce nelegiuire m-au găsit vinovat, când am stat înaintea soborului,
21 afară numai doar de strigătul acesta pe care l-am scos în mijlocul lor: ‘Pentru învierea morților sunt dat eu în judecată astăzi înaintea voastră.’”
22 Felix, care știa destul de bine despre „Calea” aceasta, i-a amânat zicând: „Am să cercetez pricina voastră când va veni căpitanul Lisias.”
23 Și a poruncit sutașului să păzească pe Pavel, dar să-l lase puțin mai slobod și să nu oprească pe nimeni din ai lui să-i slujească sau să vină la el.
24 După câteva zile, a venit Felix cu nevastă-sa, Drusila, care era iudeică; a chemat pe Pavel și l-a ascultat despre credința în Hristos Isus.
25 Dar, pe când vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrânare și despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: „De astă dată, du-te; când voi mai avea prilej, te voi chema.”
26 Totodată el trăgea nădejde că Pavel are să-i dea bani, de aceea trimitea și mai des să-l cheme, ca să stea de vorbă cu el.
27 Doi ani au trecut astfel; și în locul lui Felix, a venit Porcius Festus. Felix a vrut să facă pe placul iudeilor și a lăsat pe Pavel în temniță.
...

21, Duminică - zidire, 1

Zidire, seara
Predică, Faptele Apostolilor 23:1-35, mesaj transmis prin Ștefan Preda Descarcă MP3

...
Faptele Apostolilor 23:1 Pavel s-a uitat țintă la sobor și a zis: „Fraților, eu am viețuit cu toată curăția cugetului meu înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta…”
2 Marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el să-l lovească peste gură.
3 Atunci, Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Tu șezi să mă judeci după Lege și poruncești să mă lovească, împotriva Legii!”
4 Cei ce stăteau lângă el i-au zis: „Îți bați joc de marele preot al lui Dumnezeu?”
5 Și Pavel a zis: „N-am știut, fraților, că este marele preot, căci este scris: ‘Pe mai-marele norodului tău să nu-l grăiești de rău.’”
6 Pavel, ca unul care știa că o parte din adunare erau saduchei, iar alta farisei, a strigat în plin sobor: „Fraților, eu sunt fariseu, fiu de fariseu; din pricina nădejdii în învierea morților sunt dat în judecată.”
7 Când a zis vorbele acestea, s-a stârnit o neînțelegere între farisei și saduchei, și adunarea s-a dezbinat.
8 Căci saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le mărturisesc pe amândouă.
9 S-a făcut o mare zarvă, și câțiva cărturari din partida fariseilor s-au sculat în picioare, au început o ceartă aprinsă și au zis: „Noi nu găsim nicio vină în omul acesta; dar dacă i-a vorbit un duh sau un înger?”…
10 Fiindcă gâlceava creștea, căpitanul se temea ca Pavel să nu fie rupt în bucăți de ei. De aceea a poruncit ostașilor să se coboare, să-l smulgă din mijlocul lor și să-l ducă în cetățuie.
11 În noaptea următoare, Domnul S-a arătat lui Pavel și i-a zis: „Îndrăznește, Pavele, căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot așa trebuie să mărturisești și în Roma.”
12 La ziuă, iudeii au uneltit și s-au legat cu blestem că nu vor mânca, nici nu vor bea până nu vor omorî pe Pavel.
13 Cei ce făcuseră legământul acesta erau mai mulți de patruzeci.
14 Ei s-au dus la preoții cei mai de seamă și la bătrâni și le-au zis: „Noi ne-am legat cu mare blestem să nu gustăm nimic până nu vom omorî pe Pavel.
15 Acum dar, voi, împreună cu soborul, dați de știre căpitanului și rugați-l să-l aducă mâine jos, înaintea voastră, ca și cum ați vrea să-i cercetați pricina mai cu de-amănuntul, și până să ajungă el, noi suntem gata să-l omorâm.”
16 Fiul surorii lui Pavel a auzit de această cursă, s-a dus în cetățuie și a spus lui Pavel.
17 Pavel a chemat pe unul din sutași și a zis: „Du pe tinerelul acesta la căpitan, căci are să-i spună ceva.”
18 Sutașul a luat pe tânăr cu el, l-a dus la căpitan și a zis: „Pavel cel întemnițat m-a chemat și m-a rugat să aduc la tine pe acest tinerel, care are să-ți spună ceva.”
19 Căpitanul l-a apucat de mână, l-a luat deoparte și l-a întrebat: „Ce ai să-mi spui?”
20 El a răspuns: „Iudeii s-au sfătuit să te roage să aduci mâine pe Pavel înaintea soborului, ca și cum ai avea să-l cercetezi mai cu de-amănuntul.
21 Tu să nu-i asculți, pentru că mai mulți de patruzeci dintre ei îl pândesc și s-au legat cu blestem să nu mănânce și să nu bea nimic până nu-l vor omorî; acum stau gata și n-așteaptă decât făgăduiala ta.”
22 Căpitanul a lăsat pe tinerel să plece și i-a poruncit să nu spună nimănui că i-a descoperit aceste lucruri.
23 În urmă, a chemat pe doi sutași și le-a zis: „La ceasul al treilea din noapte, să aveți gata două sute de ostași, șaptezeci de călăreți și două sute de sulițari, ca să meargă până la Cezareea.”
24 Le-a poruncit să aducă și dobitoace pentru Pavel, ca să-l pună călare și să-l ducă sănătos și teafăr la dregătorul Felix.
25 Lui Felix, i-a scris o scrisoare cu următorul cuprins:
26 „Claudius Lisias către preaalesul dregător Felix: plecăciune!
27 Acest om, pe care l-au prins iudeii, era să fie omorât de ei, și eu m-am dus repede cu ostași și l-am scos din mâna lor, căci am aflat că este roman.
28 Am vrut să aflu pricina pentru care-l pârau și l-am adus înaintea soborului lor.
29 Am găsit că era pârât pentru lucruri privitoare la Legea lor, dar că nu săvârșise nicio nelegiuire care să fie vrednică de moarte sau de lanțuri.
30 Mi s-a dat însă de știre că iudeii îl pândesc ca să-l omoare; l-am trimis îndată la tine și am făcut cunoscut și celor ce-l învinuiesc să-ți spună ție ce au împotriva lui. Fii sănătos.”
31 Ostașii, după porunca pe care o primiseră, au luat pe Pavel și l-au dus noaptea până la Antipatrida.
32 A doua zi, au lăsat pe călăreți să-și urmeze drumul înainte cu el, iar ei s-au întors în cetățuie.
33 Ajunși în Cezareea, călăreții au dat scrisoarea în mâna dregătorului și au adus pe Pavel înaintea lui.
34 Dregătorul, după ce a citit scrisoarea, a întrebat din ce ținut este Pavel. Când a aflat că este din Cilicia,
35 „te voi asculta”, a zis el, „când vor veni pârâșii tăi”. Și a poruncit să fie păzit în palatul lui Irod.
...

31, Duminică - zidire, 1

Zidire, seara
Predică, Faptele Apostolilor 22:1-21, mesaj transmis prin Ștefan Preda Descarcă MP3

...
Faptele Apostolilor 22:1 „Fraților și părinților, ascultați acum cuvântul meu de apărare față de voi!”
2 Când au auzit ei că le vorbește în limba evreiască, au ținut și mai multă liniște. Și Pavel a zis:
3 „Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învățat la picioarele lui Gamaliel să cunosc cu de-amănuntul Legea părinților noștri și am fost tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum sunteți și voi toți azi.
4 Am prigonit până la moarte această Cale, am legat și am pus în temniță bărbați și femei:
5 marele preot și tot soborul bătrânilor îmi sunt martori. Am luat chiar și scrisori de la ei către frații din Damasc, unde m-am dus să aduc legați la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca să fie pedepsiți.
6 Când eram pe drum și mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer.
7 Am căzut la pământ și am auzit un glas care-mi zicea: ‘Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?’
8 ‘Cine ești, Doamne?’ am răspuns eu. Și El mi-a zis: ‘Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L prigonești.’
9 Cei ce erau cu mine au văzut bine lumina și s-au înfricoșat, dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea.
10 Atunci, am zis: ‘Ce să fac, Doamne?’ ‘Scoală-te’, mi-a răspuns Domnul, ‘du-te în Damasc și acolo ți se va spune ce trebuie să faci.’
11 Fiindcă nu puteam să văd nimic din pricina strălucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine m-au luat de mână, și așa am ajuns în Damasc.
12 Și a venit la mine un om numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, și pe care toți iudeii care locuiesc în Damasc îl vorbeau de bine.
13 El mi-a zis: ‘Frate Saule, capătă-ți din nou vederea!’ Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea și m-am uitat la el.
14 El mi-a zis: ‘Dumnezeul părinților noștri te-a ales să cunoști voia Lui, să vezi pe Cel Neprihănit și să auzi cuvinte din gura Lui;
15 căci Îi vei fi martor față de toți oamenii, pentru lucrurile pe care le-ai văzut și auzit.
16 Și acum, ce zăbovești? Scoală-te, primește botezul și fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.’
17 Și mi s-a întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească
18 și am văzut pe Domnul, care-mi zicea: ‘Grăbește-te, ieși iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.’
19 Și am zis: ‘Doamne, ei știu că eu băgam în temniță și băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine
20 și că, atunci când se vărsa sângele lui Ștefan, martorul Tău, eram și eu de față, îmi uneam încuviințarea mea cu a celorlalți și păzeam hainele celor ce-l omorau.’
21 Atunci, El mi-a zis: ‘Du-te, căci te voi trimite departe, la neamuri…’”
...

12, Duminică - zidire, 1

Zidire, seara
Predică, Faptele Apostolilor 20:17-27, mesaj transmis prin Ștefan Preda Descarcă MP3

...
Faptele Apostolilor 20:17 Însă din Milet, Pavel a trimis la Efes și a chemat pe prezbiterii bisericii.
18 Când au venit la el, le-a zis: „Știți cum m-am purtat cu voi în toată vremea, din ziua dintâi în care am pus piciorul pe pământul Asiei.
19 Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi și în mijlocul încercărilor pe care mi le ridicau uneltirile iudeilor.
20 Știți că n-am ascuns nimic din ce vă era de folos și nu m-am temut să vă propovăduiesc și să vă învăț înaintea norodului și în case
21 și să vestesc iudeilor și grecilor pocăința față de Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus Hristos.
22 Și acum, iată că, împins de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să știu ce mi se va întâmpla acolo.
23 Numai Duhul Sfânt mă înștiințează din cetate în cetate că mă așteaptă lanțuri și necazuri.
24 Dar eu nu țin numaidecât la viața mea, ca și cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea și slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu.
25 Și acum, știu că nu-mi veți mai vedea fața, voi toți aceia în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăția lui Dumnezeu.
26 De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor.
27 Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.
...

8, Duminică - zidire, 1

Zidire, seara
Predică, Faptele Apostolilor 19:21-41, mesaj transmis prin Ștefan Preda Descarcă MP3

...
Faptele Apostolilor 19:21 După ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel și-a pus de gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia și Ahaia. „După ce voi merge acolo”, își zicea el, „trebuie să văd și Roma.”
22 A trimis în Macedonia pe două din ajutoarele lui, pe Timotei și Erast, iar el a mai rămas câtăva vreme în Asia.
23 Pe vremea aceea, s-a făcut o mare tulburare cu privire la Calea Domnului.
24 Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de-ale Dianei și aducea lucrătorilor săi nu puțin câștig cu ele.
25 I-a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeași meserie, și le-a zis: „Oamenilor, știți că bogăția noastră atârnă de meseria aceasta
26 și vedeți și auziți că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat și a abătut mult norod și zice că zeii făcuți de mâini nu sunt dumnezei.
27 Primejdia care vine din acest fapt nu este numai că meseria noastră cade în dispreț, dar și că templul marii zeițe Diana este socotit ca o nimica, și chiar măreția aceleia care este cinstită în toată Asia și în toată lumea este nimicită.”
28 Cuvintele acestea i-au umplut de mânie și au început să strige: „Mare este Diana efesenilor!”
29 Toată cetatea s-a tulburat. Au năvălit cu toții într-un gând în teatru și au luat cu ei pe macedonenii Gaius și Aristarh, tovarășii de călătorie ai lui Pavel.
30 Pavel voia să vină înaintea norodului, dar nu l-au lăsat ucenicii.
31 Chiar și unii din mai-marii Asiei, care-i erau prieteni, au trimis la el să-l roage să nu se ducă la teatru.
32 Unii strigau una, alții alta, căci adunarea era în învălmășeală și cei mai mulți nici nu știau pentru ce se adunaseră.
33 Atunci, au scos din norod pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau înainte. Alexandru a făcut semn cu mâna și voia să se apere înaintea norodului.
34 Dar când l-au cunoscut că este iudeu, au strigat toți într-un glas, timp de aproape două ceasuri: „Mare este Diana efesenilor!”
35 Totuși logofătul a potolit norodul și a zis: „Bărbați efeseni, cine este acela care nu știe că cetatea efesenilor este păzitoarea templului marii Diane și a chipului ei căzut din cer?
36 Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliți și să nu faceți nimic cu pornire nechibzuită.
37 Căci ați adus aici pe oamenii aceștia, care nu sunt vinovați nici de jefuirea templului, nici de hulă împotriva zeiței noastre.
38 Deci, dacă, în adevăr, Dimitrie și meșterii lui au să se plângă împotriva cuiva, sunt zile de judecată și sunt dregători; să se pârască unii pe alții.
39 Dar, dacă umblați după altceva, se va hotărî într-o adunare legiuită.
40 Noi, de fapt, suntem în primejdie să fim învinuiți de răscoală pentru cele întâmplate astăzi, căci n-avem niciun temei ca să putem îndreptăți zarva aceasta.”
41 După aceste cuvinte, a dat drumul adunării.
...

10, Duminică - zidire, 1

Zidire, seara
Predică, Faptele Apostolilor 18:1-11, mesaj transmis prin Ștefan Preda Descarcă MP3

...
Faptele Apostolilor 18:1 După aceea, Pavel a plecat din Atena și s-a dus la Corint.
2 Acolo, a găsit pe un iudeu numit Aquila, de neam din Pont, venit de curând din Italia, cu nevastă-sa Priscila, deoarece Claudiu poruncise ca toți iudeii să plece din Roma. A venit la ei.
3 Și, fiindcă avea același meșteșug, a rămas la ei și lucrau – meseria lor era facerea corturilor.
4 Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat și îndupleca pe iudei și pe greci.
5 Dar când au venit Sila și Timotei din Macedonia, Pavel s-a dedat în totul propovăduirii și dovedea iudeilor că Isus este Hristosul.
6 Fiindcă iudeii i se împotriveau și-l batjocoreau, Pavel și-a scuturat hainele și le-a zis: „Sângele vostru să cadă asupra capului vostru; eu sunt curat. De acum încolo, mă voi duce la neamuri.”
7 Și după ce a ieșit de acolo, a intrat în casa unui om temător de Dumnezeu, numit Iust, a cărui casă era vecină cu sinagoga.
8 Dar Crisp, fruntașul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui. Și mulți dintre corinteni, care auziseră pe Pavel, au crezut și ei și au fost botezați.
9 Noaptea, Domnul a zis lui Pavel într-o vedenie: „Nu te teme, ci vorbește și nu tăcea,
10 căci Eu sunt cu tine și nimeni nu va pune mâna pe tine ca să-ți facă rău; vorbește, fiindcă am mult norod în această cetate.”
11 Aici a rămas un an și șase luni și învăța printre corinteni Cuvântul lui Dumnezeu.
...

6, Duminică - zidire, 1

Zidire, seara
Predică, Faptele Apostolilor 16:16-40, mesaj transmis prin Ștefan Preda Descarcă MP3

...
Faptele Apostolilor 16:16 Pe când ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieșit înainte o roabă, care avea un duh de ghicire1. Prin ghicire, ea aducea mult câștig stăpânilor ei.
17 Roaba aceasta s-a luat după Pavel și după noi și striga: „Oamenii aceștia sunt robii Dumnezeului Celui Preaînalt și ei vă vestesc calea mântuirii.”
18 Așa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s-a întors și a zis duhului: „În Numele lui Isus Hristos îți poruncesc să ieși din ea.” Și a ieșit chiar în ceasul acela.
19 Când au văzut stăpânii roabei că s-a dus nădejdea câștigului lor, au pus mâna pe Pavel și pe Sila și i-au târât în piață înaintea fruntașilor.
20 I-au dat pe mâna dregătorilor și au zis: „Oamenii aceștia ne tulbură cetatea; sunt niște iudei
21 care vestesc niște obiceiuri pe care noi, romanii, nu trebuie nici să le primim, nici să le urmăm.”
22 Norodul s-a ridicat și el împotriva lor, și dregătorii au pus să le smulgă hainele de pe ei și au poruncit să-i bată cu nuiele.
23 După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniță și au dat în grijă temnicerului să-i păzească bine.
24 Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în temnița dinăuntru și le-a băgat picioarele în butuci.
25 Pe la miezul nopții, Pavel și Sila se rugau și cântau cântări de laudă lui Dumnezeu, iar cei închiși îi ascultau.
26 Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, așa că s-au clătinat temeliile temniței. Îndată, s-au deschis toate ușile și s-au dezlegat legăturile fiecăruia.
27 Temnicerul s-a deșteptat și, când a văzut ușile temniței deschise, a scos sabia și era să se omoare, căci credea că cei închiși au fugit.
28 Dar Pavel a strigat cu glas tare: „Să nu-ți faci niciun rău, căci toți suntem aici.”
29 Atunci, temnicerul a cerut o lumină, a sărit înăuntru și, tremurând de frică, s-a aruncat la picioarele lui Pavel și ale lui Sila,
30 i-a scos afară și le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?”
31 Pavel și Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit, tu și casa ta.”
32 Și i-au vestit Cuvântul Domnului, atât lui, cât și tuturor celor din casa lui.
33 Temnicerul i-a luat cu el chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile și a fost botezat îndată, el și toți ai lui.
34 După ce i-a dus în casă, le-a pus masa și s-a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu.
35 Când s-a făcut ziuă, dregătorii au trimis pe cei ce purtau nuielele2 să spună temnicerului: „Dă drumul oamenilor acelora.”
36 Și temnicerul a spus lui Pavel aceste cuvinte: „Dregătorii au trimis să vi se dea drumul; acum dar, ieșiți afară și duceți-vă în pace.”
37 Dar Pavel le-a zis: „După ce ne-au bătut cu nuiele în fața tuturor fără să fim judecați, pe noi, care suntem romani, ne-au aruncat în temniță, și acum ne scot afară pe ascuns! Nu merge așa! Să vină ei singuri să ne scoată afară!”
38 Cei ce purtau nuielele au spus aceste cuvinte dregătorilor. Aceștia s-au temut când au auzit că sunt romani.
39 Dregătorii au venit să-i potolească, i-au scos afară din temniță și i-au rugat să părăsească cetatea.
40 Ei au ieșit din temniță și au intrat în casa Lidiei; și, după ce au văzut și mângâiat pe frați, au plecat.
...

2, Duminică - zidire, 1

Zidire, seara
Predică, Faptele Apostolilor 15:30-41, mesaj transmis prin Preda Ștefan Descarcă MP3

...
Faptele Apostolilor 15:30 Ei deci și-au luat rămas-bun de la biserică și s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulțimii adunate.
31 După ce au citit-o, frații s-au bucurat de îmbărbătarea pe care le-o aducea.
32 Iuda și Sila, care și ei erau proroci, au îndemnat pe frați și i-au întărit cu multe cuvinte.
33 După câtăva vreme, frații i-au lăsat să se întoarcă în pace la aceia de care fuseseră trimiși.
34 Totuși Sila a găsit cu cale să rămână acolo.
35 Pavel și Barnaba au rămas în Antiohia și învățau pe norod și propovăduiau, cu mulți alții, Cuvântul Domnului.
36 După câteva zile, Pavel a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem și să mergem pe la frații din toate cetățile în care am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac.”
37 Barnaba voia să ia cu el și pe Ioan, numit Marcu,
38 dar Pavel socotea că nu este bine să ia cu ei pe acela care îi părăsise din Pamfilia și nu-i însoțise în lucrarea lor.
39 Neînțelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu și a plecat cu corabia la Cipru.
40 Pavel și-a ales pe Sila și a plecat după ce a fost încredințat de frați în grija harului Domnului.
41 El a străbătut Siria și Cilicia, întărind bisericile.
...

4, Duminică - zidire, 1

Zidire, seara
Predică, Faptele Apostolilor 15:1-35, mesaj transmis prin Ștefan Preda Descarcă MP3

...
Faptele Apostolilor 15:1 Câțiva oameni veniți din Iudeea învățau pe frați și ziceau: „Dacă nu sunteți tăiați împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteți fi mântuiți.”
2 Pavel și Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe și păreri deosebite, și frații au hotărât ca Pavel și Barnaba și câțiva dintre ei să se suie la Ierusalim, la apostoli și prezbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînțelegeri.
3 După ce au fost petrecuți de biserică până afară din cetate, și-au urmat drumul prin Fenicia și Samaria, istorisind întoarcerea neamurilor la Dumnezeu, și au făcut o mare bucurie tuturor fraților.
4 Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiți de biserică, de apostoli și de prezbiteri și au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei.
5 Atunci, unii din partida fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat și au zis că neamurile trebuie să fie tăiate împrejur și să li se ceară să păzească Legea lui Moise.
6 Apostolii și prezbiterii s-au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut.
7 După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru și le-a zis: „Fraților, știți că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei și să creadă.
8 Și Dumnezeu, care cunoaște inimile, a mărturisit pentru ei și le-a dat Duhul Sfânt ca și nouă.
9 N-a făcut nicio deosebire între noi și ei, întrucât le-a curățit inimile prin credință.
10 Acum dar, de ce ispitiți pe Dumnezeu și puneți pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinții noștri, nici noi nu l-am putut purta?
11 Ci credem că noi, ca și ei, suntem mântuiți prin harul Domnului Isus.”
12 Toată adunarea a tăcut și a ascultat pe Barnaba și pe Pavel, care au istorisit toate semnele și minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul neamurilor.
13 Când au încetat ei de vorbit, Iacov a luat cuvântul și a zis: „Fraților, ascultați-mă!
14 Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu Și-a aruncat privirile peste neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor care să-I poarte Numele.
15 Și cu faptul acesta se potrivesc cuvintele prorocilor, după cum este scris:
16 ‘După aceea, Mă voi întoarce și voi ridica din nou cortul lui David din prăbușirea lui, îi voi zidi dărâmăturile și-l voi înălța din nou,
17 pentru ca rămășița de oameni să caute pe Domnul, ca și toate neamurile peste care este chemat Numele Meu’,
18 zice Domnul, care face aceste lucruri și căruia Îi sunt cunoscute din veșnicie.
19 De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăți acelora dintre neamuri care se întorc la Dumnezeu,
20 ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate și de sânge.
21 Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni care-l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat.”
22 Atunci, apostolii și prezbiterii1 și întreaga biserică au găsit cu cale să aleagă vreo câțiva dintre ei și să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel și Barnaba. Și au ales pe Iuda, zis și Barsaba, și pe Sila, oameni cu vază între frați.
23 Și au scris astfel prin ei: „Apostolii, prezbiterii2 și frații: către frații dintre neamuri, care sunt în Antiohia, în Siria și în Cilicia, plecăciune!
24 Fiindcă am auzit că unii, plecați dintre noi fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor și v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiați împrejur și să păziți Legea,
25 noi, după ce ne-am adunat cu toții laolaltă, cu un gând, am găsit cu cale să alegem niște oameni și să-i trimitem la voi, împreună cu preaiubiții noștri Barnaba și Pavel,
26 oamenii aceștia care și-au pus în joc viața pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos.
27 Am trimis dar pe Iuda și pe Sila, care vă vor spune, prin viu grai, aceleași lucruri.
28 Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt și nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie,
29 adică să vă feriți de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate și de curvie, lucruri de care, dacă vă veți păzi, va fi bine de voi. Fiți sănătoși.”
30 Ei deci și-au luat rămas-bun de la biserică și s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulțimii adunate.
31 După ce au citit-o, frații s-au bucurat de îmbărbătarea pe care le-o aducea.
32 Iuda și Sila, care și ei erau proroci, au îndemnat pe frați și i-au întărit cu multe cuvinte.
33 După câtăva vreme, frații i-au lăsat să se întoarcă în pace la aceia de care fuseseră trimiși.
34 Totuși Sila a găsit cu cale să rămână acolo.
35 Pavel și Barnaba au rămas în Antiohia și învățau pe norod și propovăduiau, cu mulți alții, Cuvântul Domnului.
...