Zidire, seara Predică, Evrei 10: 14 - 11: 6, mesaj transmis prin Victor Puiu Toma Descarcă MP3
Evrei
(10:14) Căci printr-o singură jertfă El i-a făcut desăvârșiți pentru totdeauna pe cei ce sunt sfințiți.
(10:15) Lucrul acesta ni-l adeverește și Duhul Sfânt. Căci, după ce a zis:
(10:16) „«Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile», zice Domnul: «Voi pune legile Mele în inimile lor și le voi scrie în mintea lor»”,
(10:17) adaugă: „Și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.”
(10:18) Dar, acolo unde este iertare de păcate, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat.
(10:19) Astfel dar, fraților, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt
(10:20) pe calea cea nouă și vie pe care ne-a deschis-o El prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său,
(10:21) și fiindcă avem un Mare-Preot pus peste casa lui Dumnezeu,
(10:22) să ne apropiem cu o inimă curată, cu credință deplină, cu inimile stropite și curățite de un cuget rău și cu trupul spălat cu o apă curată!
(10:23) Să ținem fără șovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduința!
(10:24) Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune!
(10:25) Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alții, și cu atât mai mult, cu cât vedeți că ziua se apropie!
(10:26) Căci, dacă păcătuim cu voia după ce am primit cunoștința adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate,
(10:27) ci doar o așteptare înfricoșată a judecății și văpaia unui foc care îi va mistui pe cei răzvrătiți.
(10:28) Cine a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
(10:29) Cu cât mai aspră pedeapsă credeți că va lua cel ce Îl va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului cu care a fost sfințit și Îl va batjocori pe Duhul harului?
(10:30) Căci știm cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti.” Și în altă parte: „Domnul Își va judeca poporul.”
(10:31) Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!
(10:32) Aduceți-vă aminte de zilele de la început, când, după ce ați fost luminați, ați dus o mare luptă de suferințe:
(10:33) pe de o parte erați puși ca priveliște în mijlocul ocărilor și al necazurilor, și pe de alta v-ați făcut părtași cu aceia care aveau aceeași soartă ca voi.
(10:34) Într-adevăr, ați avut milă de cei din temniță și ați primit cu bucurie răpirea averilor voastre, ca unii care știți că aveți în ceruri o avuție mai bună, care dăinuie.
(10:35) Să nu vă părăsiți dar încrederea voastră, pe care o așteaptă o mare răsplătire!
(10:36) Căci aveți nevoie de răbdare, ca, după ce ați împlinit voia lui Dumnezeu, să puteți căpăta ce v-a fost făgăduit.
(10:37) „Încă puțină, foarte puțină vreme, și Cel ce vine va veni și nu va zăbovi.
(10:38) Și cel neprihănit va trăi prin credință, dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găsește plăcere în el.”
(10:39) Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi, ca să se piardă, ci din aceia care au credință, pentru mântuirea sufletului.
(11:1) Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.
(11:2) Pentru că prin aceasta cei din vechime au căpătat o bună mărturie.
(11:3) Prin credință pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.
(11:4) Prin credință I-a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Și prin ea vorbește el încă, măcar că este mort.
(11:5) Prin credință a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Și n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci, înainte de mutarea lui, primise mărturia că-I este plăcut lui Dumnezeu.
(11:6) Și fără credință este cu neputință să-I fim plăcuți Lui.
