12, Duminică - ev

 Evanghelizare, dimineața Predică, Luca 5: 17-26, mesaj transmis prin Ionel Grosu    Descarcă MP3

Luca

(5:17) Într-una din zile Isus învăța noroadele. Niște farisei și învățători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileei și ale Iudeei și din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece.

(5:18) Și iată că niște oameni purtau într-un pat un slăbănog și căutau să-l ducă înăuntru, ca să-l pună înaintea Lui.

(5:19) Fiindcă n-aveau pe unde să-l ducă înăuntru din pricina norodului, s-au suit pe acoperișul casei și l-au coborât cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus.

(5:20) Când le-a văzut credința, Isus a zis: „Omule, păcatele îți sunt iertate!”

(5:21) Cărturarii și fariseii au început să cârtească și să zică în ei înșiși: „Cine este Acesta de rostește hule? Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?”

(5:22) Isus, care le-a cunoscut gândurile, a luat cuvântul și le-a zis: „Pentru ce cârtiți în inimile voastre?

(5:23) Ce este mai lesne: a zice: «Păcatele îți sunt iertate» sau a zice: «Scoală-te și umblă»?

(5:24) Dar ca să știți că Fiul Omului are putere pe pământ să ierte păcatele, ție îți poruncesc”, i-a zis El slăbănogului, „scoală-te, ridică-ți patul și du-te acasă!”

(5:25) Și numaidecât slăbănogul s-a sculat în fața lor, a ridicat patul pe care zăcea și s-a dus acasă, slăvindu-L pe Dumnezeu.

(5:26) Toți au rămas uimiți și-L slăveau pe Dumnezeu; plini de frică, ziceau: „Azi am văzut lucruri nemaipomenite.”