19, Duminică - zidire, 2

 Zidire, seara Predică, 2 Timotei 1: 1-10, mesaj transmis prin Novac Prică    Descarcă MP3

2 Timotei

(1:1) Pavel, apostol al lui Hristos Isus prin voia lui Dumnezeu, după făgăduința vieții care este în Hristos Isus,

(1:2) către Timotei, copilul meu preaiubit: har, îndurare și pace de la Dumnezeu Tatăl și de la Hristos Isus, Domnul nostru!

(1:3) Îi mulțumesc lui Dumnezeu, căruia Îi slujesc cu un cuget curat, din moși-strămoși, că neîntrerupt te pomenesc în rugăciunile mele, zi și noapte.

(1:4) Căci mi-aduc aminte de lacrimile tale și doresc să te văd, ca să mă umplu de bucurie.

(1:5) Îmi aduc aminte de credința ta neprefăcută, care s-a sălășluit întâi în bunica ta Lois și în mama ta, Eunice, și sunt încredințat că și în tine.

(1:6) De aceea îți aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele.

(1:7) Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință.

(1:8) Să nu-ți fie rușine dar de mărturisirea Domnului nostru, nici de mine, întemnițatul Lui, ci suferă împreună cu Evanghelia, prin puterea lui Dumnezeu!

(1:9) El ne-a mântuit și ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui și după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus înainte de veșnicii,

(1:10) dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mântuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea și a adus la lumină viața și neputrezirea, prin Evanghelie.

19, Duminică - zidire, 1

 Zidire, seara Predică, 2 Timotei 1: 1-10, mesaj transmis prin Cătălin Predoiu Descarcă MP3

2 Timotei

(1:1) Pavel, apostol al lui Hristos Isus prin voia lui Dumnezeu, după făgăduința vieții care este în Hristos Isus,

(1:2) către Timotei, copilul meu preaiubit: har, îndurare și pace de la Dumnezeu Tatăl și de la Hristos Isus, Domnul nostru!

(1:3) Îi mulțumesc lui Dumnezeu, căruia Îi slujesc cu un cuget curat, din moși-strămoși, că neîntrerupt te pomenesc în rugăciunile mele, zi și noapte.

(1:4) Căci mi-aduc aminte de lacrimile tale și doresc să te văd, ca să mă umplu de bucurie.

(1:5) Îmi aduc aminte de credința ta neprefăcută, care s-a sălășluit întâi în bunica ta Lois și în mama ta, Eunice, și sunt încredințat că și în tine.

(1:6) De aceea îți aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele.

(1:7) Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință.

(1:8) Să nu-ți fie rușine dar de mărturisirea Domnului nostru, nici de mine, întemnițatul Lui, ci suferă împreună cu Evanghelia, prin puterea lui Dumnezeu!

(1:9) El ne-a mântuit și ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui și după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus înainte de veșnicii,

(1:10) dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mântuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea și a adus la lumină viața și neputrezirea, prin Evanghelie.

19, Duminică - ev

 Evanghelizare, dimineața Predică, Ioan 20: 19-29, mesaj transmis prin Marinică Dinu     Descarcă MP3

Ioan

(20:19) În seara aceleiași zile, cea dintâi a săptămânii, pe când ușile locului unde erau adunați ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!”

(20:20) Și după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când L-au văzut pe Domnul.

(20:21) Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi.”

(20:22) După aceste vorbe, a suflat peste ei și le-a zis: „Luați Duh Sfânt!

(20:23) Celor ce le veți ierta păcatele le vor fi iertate și celor ce le veți ține le vor fi ținute.”

(20:24) Toma, zis Geamănul, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus.

(20:25) Ceilalți ucenici i-au zis deci: „L-am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.”

(20:26) După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăși în casă; și era și Toma împreună cu ei. Pe când erau ușile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc și le-a zis: „Pace vouă!”

(20:27) Apoi i-a zis lui Toma: „Adu-ți degetul încoace și uită-te la mâinile Mele și adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea; și nu fi necredincios, ci credincios!”

(20:28) Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”

(20:29) „Toma”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, și au crezut!”

19, Duminică - zidire

 Zidire, dimineața Predică, Ioan 20: 24-29, mesaj transmis prin Novac Prică Descarcă MP3

Ioan

(20:24) Toma, zis Geamănul, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus.

(20:25) Ceilalți ucenici i-au zis deci: „L-am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.”

(20:26) După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăși în casă; și era și Toma împreună cu ei. Pe când erau ușile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc și le-a zis: „Pace vouă!”

(20:27) Apoi i-a zis lui Toma: „Adu-ți degetul încoace și uită-te la mâinile Mele și adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea; și nu fi necredincios, ci credincios!”

(20:28) Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”

(20:29) „Toma”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, și au crezut!”