5, Duminică - zidire, 2

  Zidire, seara Predică, 2 Timotei 3: 14 - 4: 3, mesaj transmis prin Mircea Necea Descarcă MP3

2 Timotei

(3:14) Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învățat și de care ești deplin încredințat, căci știi de la cine le-ai învățat:

(3:15) din pruncie cunoști Sfintele Scripturi, care pot să-ți dea înțelepciunea care duce la mântuire prin credința în Hristos Isus.

(3:16) Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire,

(3:17) pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.

(4:1) Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii și morții, și pentru arătarea și Împărăția Sa:

(4:2) propovăduiește Cuvântul, stăruie asupra lui la timp și ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura!

(4:3) Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute și își vor da învățători după poftele lor.

5, Duminică - zidire, 1

 Zidire, seara Predică, 2 Timotei 3: 14 - 4: 3, mesaj transmis prin Sami Vică Descarcă MP3

2 Timotei

(3:14) Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învățat și de care ești deplin încredințat, căci știi de la cine le-ai învățat:

(3:15) din pruncie cunoști Sfintele Scripturi, care pot să-ți dea înțelepciunea care duce la mântuire prin credința în Hristos Isus.

(3:16) Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire,

(3:17) pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.

(4:1) Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii și morții, și pentru arătarea și Împărăția Sa:

(4:2) propovăduiește Cuvântul, stăruie asupra lui la timp și ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura!

(4:3) Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute și își vor da învățători după poftele lor.

5, Duminică - ev

 Evanghelizare, dimineața Predică, Evrei 12: 25-29, mesaj transmis prin Mircea Necea    Descarcă MP3

Evrei

(12:25) Luați seama ca nu cumva să nu voiți să-L ascultați pe Cel ce vă vorbește! Căci, dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să-L asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbește din ceruri,

(12:26) al cărui glas a clătinat atunci pământul și care acum a făcut făgăduința aceasta: „Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci și cerul.”

(12:27) Cuvintele acestea, „încă o dată”, arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină.

(12:28) Fiindcă am primit dar o împărăție care nu se poate clătina, să ne arătăm mulțumitori și să-I aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie și cu frică,

(12:29) fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor”.

5, Duminică - zidire

 Zidire, dimineața Predică, Ieremia 17: 1-14, mesaj transmis prin Liviu Grosu    Descarcă MP3

Ieremia

(17:1) Păcatul lui Iuda este scris cu un priboi de fier, cu un vârf de diamant; este săpat pe tabla inimii lor și pe coarnele altarelor lor.

(17:2) Cum se gândesc la copiii lor, așa se gândesc la altarele lor și la idolii și astarteele lor, lângă copacii verzi, pe dealurile înalte.

(17:3) Eu dau la pradă muntele Meu și ogoarele lui, avuțiile tale, toate vistieriile și înălțimile tale, din pricina păcatelor tale, pe tot ținutul tău.

(17:4) Din vina ta vei pierde moștenirea pe care ți-o dădusem; te voi face să-i slujești vrăjmașului tău într-o țară pe care n-o cunoști, căci ați aprins focul mâniei Mele, care va arde totdeauna.”

(17:5) Așa vorbește Domnul: „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor și își abate inima de la Domnul!

(17:6) Căci este ca un nenorocit în pustie și nu vede venind fericirea; locuiește în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat și fără locuitori.

(17:7) Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul și a cărui nădejde este Domnul,

(17:8) căci el este ca un pom sădit lângă ape, care-și întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură când vine, și frunzișul lui rămâne verde; în anul secetei nu se teme și nu încetează să aducă rod.

(17:9) Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască?

(17:10) Eu, Domnul, cercetez inima și încerc rărunchii, ca să-i răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui.

(17:11) Ca o potârniche care clocește niște ouă pe care nu le-a ouat ea, așa este cel ce agonisește bogății pe nedrept; trebuie să le părăsească în mijlocul zilelor sale, și la urmă nu este decât un nebun.”

(17:12) Scaun de domnie plin de slavă, înălțat de la început, loc al sfântului nostru Locaș,

(17:13) Doamne, nădejdea lui Israel! Toți cei ce Te părăsesc vor fi acoperiți de rușine. „Cei ce se abat de la Mine vor fi scriși pe pământ, căci Îl părăsesc pe Domnul, izvorul de apă vie.”

(17:14) Vindecă-mă Tu, Doamne, și voi fi vindecat; mântuiește-mă Tu, și voi fi mântuit, căci Tu ești slava mea!

2, Joi

 Zidire, seara Predică, Filipeni 2: 3-11, mesaj transmis prin Lucian Sima    Descarcă MP3

Filipeni

(2:3) [...] fiecare să-l privească pe altul mai presus de el însuși!

(2:4) Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora.

(2:5) Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus:

(2:6) El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu,

(2:7) ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.

(2:8) La înfățișare a fost găsit ca un om; S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce.

(2:9) De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume,

(2:10) pentru ca în Numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ,

(2:11) și orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.

28, Duminică - ev

 Evanghelizare, dimineața Predică, Geneza 12: 1-5, mesaj transmis prin Robert Stoian    Descarcă MP3

Geneza

(12:1) Domnul îi zisese lui Avram: „Ieși din țara ta, din rudenia ta și din casa tatălui tău și vino în țara pe care ți-o voi arăta!

(12:2) Voi face din tine un neam mare și te voi binecuvânta; îți voi face un nume mare și vei fi o binecuvântare.

(12:3) Îi voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta și îi voi blestema pe cei ce te vor blestema; și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.”

(12:4) Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, și a plecat și Lot împreună cu el. Avram avea șaptezeci și cinci de ani când a ieșit din Haran.

(12:5) Avram i-a luat pe Sarai, nevasta sa, și pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile pe care le strânseseră și cu toate slugile pe care le câștigaseră în Haran. Au plecat în țara Canaan și au ajuns în țara Canaan.

28, Duminică - zidire

 Zidire, dimineața Predică, Exod 2: 1-10, mesaj transmis prin Liviu Grosu Descarcă MP3

Exod

(2:1) Un om din casa lui Levi o luase de nevastă pe o fată a lui Levi.

(2:2) Femeia aceasta a rămas însărcinată și a născut un fiu. A văzut că este frumos și l-a ascuns trei luni.

(2:3) Nemaiputând să-l ascundă, a luat un sicriaș de papură, pe care l-a uns cu lut și cu smoală, a pus copilul în el și l-a așezat între trestii, pe malul Râului.

(2:4) Sora copilului pândea la o depărtare oarecare, ca să vadă ce are să i se întâmple.

(2:5) Fata lui Faraon s-a coborât la Râu să se scalde, și fetele care o însoțeau se plimbau pe marginea Râului. Ea a zărit sicriașul în mijlocul trestiilor și a trimis-o pe roaba ei să-l ia.

(2:6) L-a deschis și a văzut copilul: era un băiețaș care plângea. I-a fost milă de el și a zis: „Este un copil de-al evreilor!”

(2:7) Atunci sora copilului i-a zis fetei lui Faraon: „Să mă duc să-ți chem o doică dintre femeile evreilor ca să-ți alăpteze copilul?”

(2:8) „Du-te”, i-a răspuns fata lui Faraon. Și fata s-a dus și a chemat-o pe mama copilului.

(2:9) Fata lui Faraon i-a zis: „Ia copilul acesta, alăptează-mi-l și îți voi plăti!” Femeia a luat copilul și l-a alăptat.

(2:10) Copilul a crescut, și ea i l-a adus fetei lui Faraon; și el i-a fost fiu. I-a pus numele Moise (Scos), „căci”, a zis ea, „l-am scos din ape”.

23, Marți

 Zidire, seara Predică, Coloseni 4: 12, mesaj transmis prin Gabi Deaconu    Descarcă MP3

Coloseni

(4:12) Epafra, care este dintr-ai voștri, vă trimite sănătate. El, rob al lui Hristos, totdeauna se luptă pentru voi în rugăciunile sale, pentru ca, desăvârșiți și deplin încredințați, să stăruiți în voia lui Dumnezeu.

21, Duminică - zidire, 2

 Zidire, seara Predică, 2 Timotei 3, mesaj transmis prin Liviu Grosu    Descarcă MP3

2 Timotei

(3:1) Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.

(3:2) Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără evlavie,

(3:3) fără dragoste firească, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, neîmblânziți, neiubitori de bine,

(3:4) vânzători, obraznici, îngâmfați, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu,

(3:5) având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Îndepărtează-te de oamenii aceștia!

(3:6) Sunt printre ei unii care se vâră prin case și le momesc pe femeile ușuratice, îngreunate de păcate și frământate de felurite pofte,

(3:7) care învață întotdeauna și nu pot ajunge niciodată la deplina cunoștință a adevărului.

(3:8) După cum Iane și Iambre i s-au împotrivit lui Moise, tot așa și oamenii aceștia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricați la minte și osândiți în ce privește credința.

(3:9) Dar nu vor mai înainta; căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum a fost arătată și a celor doi oameni.

(3:10) Tu însă ai urmărit de aproape învățătura mea, purtarea mea, hotărârea mea, credința mea, îndelunga mea răbdare, dragostea mea, răbdarea mea,

(3:11) prigonirile și suferințele care au venit peste mine în Antiohia, în Iconia și în Listra. Știi ce prigoniri am răbdat, și totuși Domnul m-a izbăvit din toate.

(3:12) De altfel, toți cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniți.

(3:13) Dar oamenii răi și înșelători vor merge din rău în mai rău, îi vor amăgi pe alții și se vor amăgi și pe ei înșiși.

(3:14) Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învățat și de care ești deplin încredințat, căci știi de la cine le-ai învățat:

(3:15) din pruncie cunoști Sfintele Scripturi, care pot să-ți dea înțelepciunea care duce la mântuire prin credința în Hristos Isus.

(3:16) Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire,

(3:17) pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.

21, Duminică - zidire, 1

 Zidire, seara Predică, 2 Timotei 3, mesaj transmis prin Mihai Deaconu    Descarcă MP3

2 Timotei

(3:1) Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.

(3:2) Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără evlavie,

(3:3) fără dragoste firească, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, neîmblânziți, neiubitori de bine,

(3:4) vânzători, obraznici, îngâmfați, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu,

(3:5) având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Îndepărtează-te de oamenii aceștia!

(3:6) Sunt printre ei unii care se vâră prin case și le momesc pe femeile ușuratice, îngreunate de păcate și frământate de felurite pofte,

(3:7) care învață întotdeauna și nu pot ajunge niciodată la deplina cunoștință a adevărului.

(3:8) După cum Iane și Iambre i s-au împotrivit lui Moise, tot așa și oamenii aceștia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricați la minte și osândiți în ce privește credința.

(3:9) Dar nu vor mai înainta; căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum a fost arătată și a celor doi oameni.

(3:10) Tu însă ai urmărit de aproape învățătura mea, purtarea mea, hotărârea mea, credința mea, îndelunga mea răbdare, dragostea mea, răbdarea mea,

(3:11) prigonirile și suferințele care au venit peste mine în Antiohia, în Iconia și în Listra. Știi ce prigoniri am răbdat, și totuși Domnul m-a izbăvit din toate.

(3:12) De altfel, toți cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniți.

(3:13) Dar oamenii răi și înșelători vor merge din rău în mai rău, îi vor amăgi pe alții și se vor amăgi și pe ei înșiși.

(3:14) Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învățat și de care ești deplin încredințat, căci știi de la cine le-ai învățat:

(3:15) din pruncie cunoști Sfintele Scripturi, care pot să-ți dea înțelepciunea care duce la mântuire prin credința în Hristos Isus.

(3:16) Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire,

(3:17) pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.

21, Duminică - zidire

 Zidire, dimineața Predică, 2 Corinteni 8: 1-15, mesaj transmis prin Petre Bunescu    Descarcă MP3

2 Corinteni

(8:1) Fraților, voim să vă aducem la cunoștință harul pe care l-a dat Dumnezeu în bisericile Macedoniei.

(8:2) În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare și sărăcia lor lucie au dat naștere la un belșug de dărnicie din partea lor.

(8:3) Vă mărturisesc că au dat de bunăvoie, după puterea lor și chiar peste puterile lor.

(8:4) Și ne-au rugat cu mari stăruințe pentru harul și părtășia la această strângere de ajutoare pentru sfinți.

(8:5) Și au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, ci s-au dat mai întâi pe ei înșiși Domnului și apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu.

(8:6) Noi dar l-am rugat pe Tit să isprăvească această strângere de ajutoare pe care o începuse.

(8:7) După cum sporiți în toate lucrurile – în credință, în cuvânt, în cunoștință, în orice râvnă și în dragostea voastră pentru noi –, căutați să sporiți și în această binefacere!

(8:8) Nu spun lucrul acesta ca să vă dau o poruncă, ci pentru râvna altora și ca să pun la încercare curăția dragostei voastre.

(8:9) Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți.

(8:10) În această privință vă dau un sfat. Și sfatul acesta vă este de folos vouă, care, de acum un an, cei dintâi ați început nu numai să faceți, ci să și voiți.

(8:11) Isprăviți dar acum de făcut, pentru ca după graba voinței să fie și înfăptuirea, potrivit cu mijloacele voastre!

(8:12) Pentru că, dacă este bunăvoință, darul este primit, avându-se în vedere ce are cineva, nu ce n-are.

(8:13) Aici nu este vorba ca alții să fie ușurați, iar voi strâmtorați,

(8:14) ci este vorba de o potrivire: în împrejurarea de acum, prisosul vostru să acopere nevoile lor, pentru ca și prisosul lor să acopere, la rândul lui, nevoile voastre, așa încât să fie o potrivire,

(8:15) după cum este scris: „Cel ce strânsese mult n-avea nimic de prisos, și cel ce strânsese puțin nu ducea lipsă.”

18, Joi

 Zidire, seara Predică, 2 Samuel 23: 1-7, mesaj transmis prin Liviu Grosu    Descarcă MP3

2 Samuel

(23:1) Iată cele din urmă cuvinte ale lui David. Cuvântul lui David, fiul lui Isai, cuvântul omului care a fost înălțat sus de tot, cuvântul unsului Dumnezeului lui Iacov, cuvântul cântărețului plăcut al lui Israel:

(23:2) „Duhul Domnului vorbește prin mine, și cuvântul Lui este pe limba mea.

(23:3) Dumnezeul lui Israel a vorbit. Stânca lui Israel mi-a zis: «Cel ce împărățește între oameni cu dreptate, cel ce împărățește în frică de Dumnezeu,

(23:4) este ca lumina dimineții, când răsare soarele în dimineața fără nori; ca razele soarelui după ploaie, care fac să încolțească din pământ verdeața.»

(23:5) Măcar că nu este așa casa mea înaintea lui Dumnezeu, totuși El a făcut cu mine un legământ veșnic, bine întărit în toate privințele și tare. Nu va face El oare să răsară din el tot ce este spre mântuirea și bucuria mea?

(23:6) Dar cei răi sunt toți ca niște spini pe care-i arunci și nu-i iei cu mâna;

(23:7) cine se atinge de ei se înarmează cu un fier sau cu mânerul unei sulițe și-i arde în foc pe loc.”

18, Joi - Priveghi, 3

 Priveghi, dimineata Predică, mesaj transmis prin Nelu Istrate    Descarcă MP3

18, Joi - Priveghi, 2

 Priveghi, dimineata Predică, Apocalipsa 21: 1-4, mesaj transmis prin Liviu Grosu    Descarcă MP3

Apocalipsa

(21:1) Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou, pentru că cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră, și marea nu mai era.

(21:2) Și eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.

(21:3) Și am auzit un glas tare, care ieșea din scaunul de domnie și zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, și ei vor fi poporul Lui, și Dumnezeu Însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.

(21:4) El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”

18, Joi - Priveghi, 1

 Priveghi, dimineata Predică, Ioan 14: 1-6, mesaj transmis prin Simion Retevoiescu Descarcă MP3

Ioan

(14:1) Să nu vi se tulbure inima! Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine!

(14:2) În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.

(14:3) Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca , acolo unde sunt Eu, să fiți și voi.

(14:4) Știți unde Mă duc și știți și calea într-acolo.”

(14:5) „Doamne”, I-a zis Toma, „nu știm unde Te duci. Cum putem să știm calea într-acolo?”

(14:6) Isus i-a zis: „Eu sunt calea , adevărul și viața . Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.

16, Marți

 Zidire, seara Predică, Psalmul 145, mesaj transmis prin Cristi Fleşariu Descarcă MP3

Psalmii

(145:1) Te voi înălța, Dumnezeule, Împăratul meu, și voi binecuvânta Numele Tău în veci de veci.

(145:2) În fiecare zi Te voi binecuvânta și voi lăuda Numele Tău în veci de veci.

(145:3) Mare este Domnul și foarte vrednic de laudă, și mărimea Lui este nepătrunsă.

(145:4) Fiecare neam de om să laude lucrările Tale și să vestească isprăvile Tale cele mari!

(145:5) Voi spune strălucirea slăvită a măreției Tale și voi cânta minunile Tale.

(145:6) Oamenii vor vorbi de puterea Ta cea înfricoșătoare, și eu voi povesti mărimea Ta.

(145:7) Să se trâmbițeze aducerea aminte de nemărginita Ta bunătate și să se laude dreptatea Ta!

(145:8) Domnul este milostiv și plin de îndurare, îndelung răbdător și plin de bunătate.

(145:9) Domnul este bun față de toți, și îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui.

(145:10) Toate lucrările Tale Te vor lăuda, Doamne, și credincioșii Tăi Te vor binecuvânta!

(145:11) Vor spune slava Împărăției Tale și vor vesti puterea Ta,

(145:12) ca să le facă cunoscute fiilor oamenilor puterea Ta și strălucirea plină de slavă a împărăției Tale.

(145:13) Împărăția Ta este o împărăție veșnică, și stăpânirea Ta rămâne în picioare în toate veacurile.

(145:14) Domnul îi sprijină pe toți cei ce cad și îi îndreaptă pe cei încovoiați.

(145:15) Ochii tuturor nădăjduiesc în Tine, și Tu le dai hrana la vreme.

(145:16) Îți deschizi mâna și saturi după dorință tot ce are viață.

(145:17) Domnul este drept în toate căile Lui și milostiv în toate faptele Lui.

(145:18) Domnul este lângă toți cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima.

(145:19) El împlinește dorințele celor ce se tem de El, le aude strigătul și-i scapă.

(145:20) Domnul îi păzește pe toți cei ce-L iubesc și îi nimicește pe toți cei răi.

(145:21) Gura mea să vestească lauda Domnului, și orice făptură să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt în veci de veci!

14, Duminică - zidire, 2

 Zidire, seara Predică, 2 Timotei 3: 1-5, mesaj transmis prin Novac Prică Descarcă MP3

2 Timotei

(3:1) Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.

(3:2) Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără evlavie,

(3:3) fără dragoste firească, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, neîmblânziți, neiubitori de bine,

(3:4) vânzători, obraznici, îngâmfați, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu,

(3:5) având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Îndepărtează-te de oamenii aceștia!

14, Duminică - zidire, 1

 Zidire, seara Predică, 2 Timotei 3: 1-5, mesaj transmis prin Mircea Necea Descarcă MP3

2 Timotei

(3:1) Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.

(3:2) Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără evlavie,

(3:3) fără dragoste firească, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, neîmblânziți, neiubitori de bine,

(3:4) vânzători, obraznici, îngâmfați, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu,

(3:5) având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Îndepărtează-te de oamenii aceștia!

14, Duminică - ev

 Evanghelizare, dimineața Predică, Luca 17: 26-36, mesaj transmis prin Nelu Zărnescu    Descarcă MP3

Luca

(17:26) Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe se va întâmpla la fel și în zilele Fiului Omului:

(17:27) mâncau, beau, se însurau și se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie; și a venit potopul și i-a prăpădit pe toți.

(17:28) Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau,

(17:29) dar în ziua când a ieșit Lot din Sodoma a plouat foc și pucioasă din cer și i-a pierdut pe toți.

(17:30) Tot așa va fi și în ziua când Se va arăta Fiul Omului.

(17:31) În ziua aceea cine va fi pe acoperișul casei și își va avea vasele în casă să nu se coboare să le ia; și cine va fi pe câmp de asemenea să nu se mai întoarcă înapoi.

(17:32) Aduceți-vă aminte de nevasta lui Lot!

(17:33) Oricine va căuta să-și scape viața o va pierde, și oricine o va pierde o va găsi.

(17:34) Vă spun că în noaptea aceea doi inși vor fi în același pat: unul va fi luat, și altul va fi lăsat;

(17:35) două femei vor măcina împreună: una va fi luată, și alta va fi lăsată;

(17:36) doi bărbați vor fi la câmp: unul va fi luat, și altul va fi lăsat.”

14, Duminică - zidire

 Zidire, dimineața Predică, 1 Împărați 18: 21-41, mesaj transmis prin Nelu Zărnescu Descarcă MP3

1 Împărați

(18:21) Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul și a zis: „Până când vreți să șchiopătați de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeți după El, iar dacă este Baal, mergeți după Baal!” Poporul nu i-a răspuns nimic.

(18:22) Și Ilie a zis poporului: „Eu singur am rămas din prorocii Domnului, pe când proroci ai lui Baal sunt patru sute cincizeci.

(18:23) Să ni se dea doi junci. Ei să-și aleagă un junc, pe care să-l taie în bucăți și să-l pună pe lemne fără să pună foc. Și eu voi pregăti celălalt junc și-l voi pune pe lemne fără să pun foc.

(18:24) Apoi voi să chemați numele dumnezeului vostru, și eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela să fie adevăratul Dumnezeu.” Și tot poporul a răspuns și a zis: „Bine!”

(18:25) Ilie le-a zis prorocilor lui Baal: „Alegeți-vă un junc din cei doi, pregătiți-l voi întâi, căci sunteți mai mulți, și chemați numele dumnezeului vostru, dar să nu puneți foc!”

(18:26) Ei au luat juncul pe care li l-au dat și l-au pregătit. Și au chemat numele lui Baal de dimineață până la amiază, zicând: „Baale, auzi-ne!” Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns. Și săreau împrejurul altarului pe care-l făcuseră.

(18:27) La amiază Ilie și-a bătut joc de ei și a zis: „Strigați tare, fiindcă este dumnezeu; se gândește la ceva sau are treabă sau este în călătorie sau poate că doarme și se va trezi.”

(18:28) Ei au strigat tare și, după obiceiul lor, și-au făcut tăieturi cu săbiile și cu sulițele până ce a curs sânge pe ei.

(18:29) Când a trecut amiaza, au aiurat până în clipa când se aducea jertfa de seară. Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns, nici semn de luare aminte.

(18:30) Ilie a zis atunci întregului popor: „Apropiați-vă de mine!” Tot poporul s-a apropiat de el. Și Ilie a dres altarul Domnului, care fusese sfărâmat.

(18:31) A luat douăsprezece pietre, după numărul semințiilor fiilor lui Iacov, căruia Domnul îi zisese: „Israel îți va fi numele”,

(18:32) și a zidit cu pietrele acestea un altar în Numele Domnului. A făcut împrejurul altarului un șanț, în care încăpeau două măsuri de sămânță.

(18:33) A așezat apoi lemnele, a tăiat juncul în bucăți și l-a pus pe lemne. Apoi a zis: „Umpleți patru vedre cu apă și vărsați-le pe arderea-de-tot și pe lemne!” Și au făcut așa.

(18:34) Apoi a zis: „Mai faceți lucrul acesta o dată!” Și l-au făcut încă o dată. Apoi a zis: „Mai faceți-l și a treia oară!” Și l-au făcut și a treia oară.

(18:35) Apa curgea în jurul altarului și au umplut cu apă și șanțul.

(18:36) În clipa când se aducea jertfa de seară, prorocul Ilie s-a apropiat și a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel, fă să se știe astăzi că Tu ești Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău și că toate aceste lucruri le-am făcut după porunca Ta!

(18:37) Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, ești adevăratul Dumnezeu și să le întorci astfel inima spre bine!”

(18:38) Atunci a căzut foc de la Domnul și a mistuit arderea-de-tot, lemnele, pietrele și pământul și a supt și apa care era în șanț.

(18:39) Când a văzut tot poporul lucrul acesta, a căzut cu fața la pământ și a zis: „Domnul este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!”

(18:40) „Puneți mâna pe prorocii lui Baal”, le-a zis Ilie, „niciunul să nu scape!” Și au pus mâna pe ei. Ilie i-a coborât la pârâul Chison și i-a înjunghiat acolo.

(18:41) Apoi Ilie i-a zis lui Ahab: „Suie-te de mănâncă și bea, căci se aude vuiet de ploaie!”